În cadrul mişcărilor periodice, mişcarea oscilatorie este un caz
particular deoarece ea se efectuează de o parte şi de alta a unei poziţii de
echilibru. Astfel, pendulul unui ceas, vibraţia frunzelor, mişcarea unui
leagăn, mişcarea unui corp legat de un resort, reprezintă mişcări
oscilatorii.
Dacă asupra unui corp se exercită o forţă elastică sau de tip elastic:
F=−k.x
unde x este depărtarea faţă de poziţia de echilibru, oscilaţia se numeşte
liniar armonică.
Aplicând legile dinamicii la mişcarea unui corp supus forţei elastice
obţinem: m.a=−k.x
sau
Notând:
ecuaţia devine:
Această ecuaţie admite soluţii pentru x(t) de forma următoare:
Mărimile ce intervin în această ecuaţie au următoarele denumiri:
x - elongaţia mişcării oscilatorii
A - amplitudinea mişcării (elongaţia maximă)
ω - pulsaţia mişcării oscilatorii
ωt - faza mişcării oscilatorii
Întrucât mişcarea supusă unei forţe elastice este descrisă de funcţia sinωt
sau cosωt , care sunt funcţii armonice, mişcarea se numeşte armonică.
Mişcarea oscilatorie este periodică deoarece funcţia sinωt este periodică:
de unde
sau, ţinând cont de expresia pulsaţiei, perioada oscilaţiei are expresia:
Din formula de calcul a perioadei se constată că aceasta depinde de masa
oscilatorului, de constanta elastică dar nu depinde de amplitudinea
oscilaţiei.
Frecvenţa ν reprezintă numărul de oscilaţii complete efectuate de
oscilator
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.