Optimizarea ca actiune constienta a omului, in viata economica si sociala, exprima alegerea si aplicarea solutiei celei mai potrivite, dintre mai multe variante posibile, atunci cand trebuie sa se rezolve o problema de natura tehnico-economica cu implicatii sociale mai mari sau mai mici.
Cuvantul optim inseamna cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc) si ca urmare el reprezinta un superlativ.
In sensul economic, optim inseamna asigurarea celei mai mari eficiente, sau, care asigura cel mai bine interesele urmarite. Originea acestui cuvant se afla in latinescul optimus (in franceza optime) si are semnificatia data mai sus.
In sensul cel mai larg, prin optim trebuie sa intelegem un echilibru al tuturor factorilor care determina direct sau indirect un fenomen, indiferent de natura acestuia.
Tehnica si tehnologia care urmaresc optimul constructiv si functional utilizeaza din plin metodele optimizarii.
Prin optimizare se obtin economii de materii prime si materiale, combustibili si energie, se scurteaza timpul pentru executarea diferitelor lucrari etc.
Organizarea si conducerea economica si sociala foloseste de asemenea metodele optimizarii in scopul cresterii eficientei acestor activitati.
Este interesant de subliniat ca in natura, atat in regnul vegetal cat si animal, principiile optimizarii se aplica instinctiv sau din motiv de adaptare la mediu.
De exemplu, forma aerodinamica a pestilor ofera cea mai mica rezistenta de miscare in mediul acvatic, iar tulpinile unor plante sunt elastice si rezistente la rupere folosind o cantitate minima de substanta pentru formarea lor.
Rezolvarea unor probleme de interes tehnic a fost mult usurata utilizand modele realizate in natura (de exemplu, forma aerodinamica a automobilelor si avioanelor). Realizarea prin similitudine a unor sisteme tehnice care sa prezinte caracteristici functionale optime asemanatoare functiilor organismelor vii este, asa cum se stie, scopul principal al bionicii.
Acum insa ne vom referi la o problema de optimizare in domeniul mecanicii, cu implicatii practice directe in tractiune, chiar daca la prima vedere problema pare mai curand un joc pentru copii.
Astfel presupunem ca un copil trage o saniuta, de o anumita masa m (inclusiv incarcatura), cu o forta de tractiune care face cu directia de deplasare (orizontala) un unghi (Problema pe care ne-o punem consta in a determina marimea acestui unghi pentru care copilul trage sania, intr-o miscare uniforma, cu cel mai mic efort.
F sin (+ N G = 0 (2) Rezolvand sistemul de ecuatii (3) doar in raport cu necunoscuta F (forta de reactiune a planului de deplasare N nu intereseaza deocamdata), obtinem functa cautata: Pentru a determina extremele functiei definite prin (4) putem apela la o metoda elementara.
Astfel (4) se mai poate scrie sub forma: in care (= arc tg (reprezinta unghiul de frecare.
Din (5) rezulta imediat conditia de minim a functiei F ( (). Intr-adevar ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
