Laserul New

Laserul este echivalentul actiunii de amplificare a luminii prin stimularea emisiei de radiatii. Laserele sunt dispozitive care amplifica lumina si produc raze clare de lumina, ce trec rapid din infrarosu in ultraviolet. O raza de lumina este clara atunci cand undele sau fotonii ei se propaga toate impreuna. De aceea, lumina laser, poate fi extrem de intensa, foarte directionata (sub forma uni fascicul) si foarte pura in culoare (in frecventa). Acum dispozitivele laser lucreaza in gama de frecventa a razelor X.

Laserele forteaza atomii sa stocheze si sa emita lumina intr un fascicul coerent. Electronii dintr un atom, intr un mediu laser sunt la inceput pompati, sau energizati, pina la o limita de excitare, de catre o sursa de curent electric. Ei sunt apoi stimulati cu fotoni externi, sa emita energia stocata tot sub forma de fotoni; acest proces este cunoscut sub denumirea de emisie stimulata.

Fotonii emisi au o frecventa caracteristica egala cu cea a atomilor si se misca impreuna cu fotonii stimulatori, iar prin interferenta lor excita atomii sa elibereze mai multi fotoni.

Amplificarea luminii se face prin miscarea fotonilor intre doua oglinzi paralele stimulandu se astfel emisia. Lumina monocroma, directionata si foarte intensa, in final, iese prin una dintre oglinzi, care este partial argintata. Einstein in 1917. Principiile functionarii insa, au fost subliniate de fizicienii americani Arthur Leonard Schawlow si Charles Hard Townes in aplicatia lor din anul 1958. Inventia a In 1960 fizicianul american Theodor Maiman observa prima actiune laser in rubin solid.

Un an mai tarziu a fost construit un laser gazos pe baza de heliu neon, de catre fizicianul american de origine irakiana Ali Javan. Apoi in anul 1966 un laser lichid a fost construit de fizicianul Peter Sorokin.

In 1970 tribunalul Oficiului de Inventii al Statelor Unite, atribuie lui Gordon Gould meritul descoperirii principiilor de functionare a laserului. Bazate pe felul mediului folosit, laserele, sunt in general clasificate ca solide, gazoase, semiconductoare, sau lichide.

LASERE SOLIDE Cele mai comune lasere au la originea lor fibrele de cristale de rubin si neodim. Manunchiul de fibre este fasonat la capete, prin suprafete paralele si acoperite cu o pelicula nemetalica reflectanta.

LASERE SEMICONDUCTOARE Sunt cele mai compacte lasere, care sunt formate din jonctiuni intre semiconductoare cu propietati electrice diferite. Arsenidiu de galiu este cel mai comun semiconductor folosit. Mediul semiconductoarelor este excitat prin aplicarea directa de-a lungul jonctiunii, Aceste tipuri de laser, ofera cea mai mare putere la iesire in impulsuri de lumina (cu durata 12 X 10 15 secunde) si sunt folosite in studiul fenomenelor fizice de durata scurta. Excitarea atomilor din mediul laser solid se face prin descarcari electrice in tub cu xenon, arcuri electrice sau lampi cu vapori de metal. Gama de frecventa a lumini laserului, trece de la infrarosu ...