Efectul laser în molecula de CO2 a fost demonstrat prima oară de C. Patel în 1964.
El a trimis un puls de descărcare electrică printr-un gaz pur de CO2 într-un tub laser şi a obţinut la ieşire un puls mic laser.
CO2 este un gaz în care se produce efect laser, dar pentru a îmbunătăţi eficienţa laserului trebuiesc adăugate alte gaze în tubul laser.
Laserul standard cu CO2 include în mediul activ un amestec de CO2 cu N2 şi He. Proporţiile optime a celor trei gaze în acest amestec depinde de sistemul laser şi de mecanismul de excitare. În general, pentru un laser în undă continuă proporţiile sunt: CO2: N2: He – 1:1:8
Funcţionarea laserului cu CO2
Descărcarea electrică este produsă în tubul laser. Energia electronilor acceleraţi este transferată prin ciocniri moleculelor de azot (N2) şi moleculelor de bioxid de carbon (CO2).
Moleculele de Azot ajută în procesul de excitare a moleculelor de CO2. Primul nivel de energie vibraţional al moleculei de azot este foarte similar cu cel ai modului de comprimare asimetrică a moleculei de CO2 , deci energia poate fi uşor transferată de la moleculele de azot excitate la moleculele de CO2.
Moleculele de Heliu sunt adăugate la amestecul de gaz pentru:
1. Depopularea nivelului de energie laser inferior ca să se păstreze inversia de populaţie.
2. Stabilizarea descărcării electrice prin disiparea căldurii din zona efectului laser.
Presiunea gazului din interiorul tubului laser cu CO2 este 5 ÷ 10 [ torri ] din care 10% gaz de CO2, 10% N2 şi restul este He.
Referat sustinut la materia Fizica Laserilor
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.