Isaac Newton

La 25 decembrie 1642, cateva luni dupa ce Galilei murea sub povara unei vieti de recluziune, se nastea Isaac Newton, intr-un satuc (Woolsthorpe) din comitatul Lincoln al patriei lui Shakespeare. Newton avea sa intregeasca si sa codifice in forma definitiva, pentru multe secole, opera inceputa genial de Galilei.

Epoca lui Newton urma unei lungi perioade de inflorire intelectuala in Anglia. Stiinta traia in atmosfera creata de Francis Bacon, viguros si eficace,, apostol al gandirii stiintifice moderne. Dupa unii istorici, cel mai de seama serviciu ce l-a adus stiintei este publicarea cartii cu titlul Noua Atlantida, in care intrevede,, un palat al inventiei, un mare templu al stiintei unde toate ramurile stiintei vor fi cultivate, caci din aceasta idee utopica a iesit Societatea regala din Londra, infiintata in 1662 printr-o charta a regelui. Scopul principal al acestei societati a fost discutarea si criticarea in comun a cercetarilor individuale ale membrilor si apoi publicarea acestor cercetari. Cercetarea stiintifica iese din izolarea si intra, cum spune Wells, in a sa Schita a Istorie Universale, in cercul cooperatiei si al discutiei, conditii indispensabile pentru dezvoltarea stiintelor. Dupa staruintele unchiului sau, doctor la Trinity Colage din Cambridge, a fost trimis in vara anului 1661 in varsta de 18 ani, la acelrenumit colegiu unde a avut norocul sa intalneasca un profesor care in scurt timp i-a devenit prieten; Isaac Barrow, invatat, tanar, si generos-asa cum sta bine unui profesor.

In anul primei mari descoperiri, aceea a calcului integral (calculul fluxiunilor), Newton ia primul sau grad universitar, acela de Bachelor of Arts. O problema mare a vremii era aceea a gravitatiei care preocupa pe multi cercetatori dintre cei mari, astronomul Halley, in randul intai, Hooke, al carui nume ramane legat de studiul elasticitatii si al rezistentei materialelor, celebrul Huygens, care avea sa se ciocneasca si in teoria luminii cu Newton, si altii mai putin ilustri.

Aceasta problema era, se pare, si in centrul preocuparilor tanarului invatat, care-si purta meditatia prin toate locurile de vagabondare. In aceasta epoca se situeaza cunoscuta poveste cu marul.

Asezat la umbra unui mar, gandea, poate chiar la problemele gravitatiei, cand un fruct desprins din pom cade, profilandu-se pe cer pana la el. A fost, se pare, prima sugestie a unitatii gravitatiei universale, aceeasi care tine Luna in jurul Pamantului asemenea unui mar cum il vazuse el profilat pe intinsurile albastre ale cerului, aceea care tine Pamantul legat de Soare, aceeasi, in fine, cu forta de atractie a corpurilor catre Pamant.

Marul lui Newton a devenit celebru. Pomul era aratat pelerinilor care venerau din toate partile lumii, pana cand s-a desfacut de batranete; bucatile au fost impartite intre descendenti si admiratori, care le pastreaza ca relicve istorice, sacre.

Intors la scoala, Newton ia cu succes (1668) si ultimul titlu, Master of Artos, clasificat ...