Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care sa treaca lumina.
Cu cat este mai mic orificiul, cu atat imaginea este mai clara. Acest aparat simplu numit camera obscura exista de la inceputul sec. al XVII-lea. Mai mult a durat pana a fost gasit un material fotosensibil pt. a inregistra imaginea respectiva. Aceasta problema a fost rezolvata abea in 1826 cand Joseph Nicepe a descoperit ca pentru a produce un bitum sensibil la lumina poate fi folosita clorura de argint.
Pentru a functiona, orice aparat foto, oricat de simplu, trebuie sa aiba urmatoarele parti componente: Prin inchiderea si deschiderea diafragmei (diafragmare) se realizeaza doua operatii de o importanta esentiala in fotografie: a) se adapteza luminozitatea obiectivului la conditiile de expunere impuse de iluminarea subiectului fotografiat; b) se mareste profunzimea campului de claritate al obiectivului cu cat diafragma este mai inchisa si invers.
Sistemul de transport desi nu este o componenta propriu-zisa a aparatului, este totusi important in functionarea acestuia.
La aparatele mai vechi, acesta este o parghie in partea de sus, dreapta a corpului, insa la majoritatea aparatelor moderne sistemul este automat. Despre obiectiv: Cel mai simplu obiectiv este format dintr-o lentila subtire convergenta. Ea formeaza in apropierea partii posterioare a camerei obscure, o imagine reala, rasturnata si mai mica decat obiectul, deoarece, de obicei, obiectul se gaseste la o distanta mai mare decat dublul distantei focale a lentilei. Subiectul de fotografiat se gaseste la diferite distante fata de aparatul fotografic. Ca urmare, distanta dintre obiectiv si film este variabila.
Energia undei luminoase care cade pe emulsia fotografica are un efect chimic. Actiunea acestui efect este limitata in timp si se numeste timp de expunere.
Filmul va fi cu atat mai iluminat cu cat dimensiunile sunt mai mari si obiectivul va fi mai apropiat de el. Diametrul partii active a obiectivului poate fi reglat cu ajutorul diafragmei.
Exista o mare varietate de obiective, prezentate sub diferite denumiri comerciale. Important este gradul de corectare a aberatiilor lor. In functie de caracteristicile lor specifice putem mentiona: obiectivul acromat, aplanat, anastigmat, etc., fiecare creat pentru anumite scopuri (portret, peisaj). De multe ori pe montura obiectivului sunt indicate luminozitatea si distanta focala.
Despre obturator: Acesta poate fi situat chiar in fata filmului (obturator in plan focal) sau poate fi situat in obiectiv (obturator central). Un aparat bun trebuie sa ofere posibilitatea de a stabili durata deschiderii obturatorului.
De asemenea, trebuie sa existe un declansator care sa controleze deschiderea si inchiderea obturatorului.
Obturatorul cu placa (perdea) este construit dintr-o perdea de panza ...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.