Apa în lumea vie

Circuitul apei în natura

Concepția, dezvoltarea, înmulțirea și regresia formelor de viață este legată indiscutabil de prezenta apei.

Apa se afla într-o continuă circulație. Miraculosul circuit al apei în natură constituie unul din minunatele exemple ale perpetuăriii formelor de existent. „În natură nimic nu se pierde, nimic nu se caștigă, ci totul se transformă”. Pe cât de adevarate sunt aceste cuvinte, ele sunt pe atat de cu¬tre¬mu¬ră-toare, întrucât realizăm ca, de fapt, existența diverselor forme de viață sau de relief este efemeră.

Precipitațiile atmosferice ajung în apele curgătoare, lacuri, mări și oceane, de unde prin evaporare se ridică din nou în atmosferă pentru a recădea pe pământ sub formă de precipitații. De fapt tot acest circuit reprezinta marele si permanentul fluviu al vietii. La nivelul microorganismelor sau al structurii vii mi complexe, apa urmeaza un alt circuit, care are rolul de a asigura desfășurarea proceselor biologice, transportul și eliminarea substantelor toxice. Captată și apoi eliberată în natura, apa este redată marelui circuit natural, caruia nu i se poate sustrage.

Adaptarea fiintelor vii în raport cu aportul de apa!

Ființele vii, întrucât își au o anumită independenta față de mediul ambiant, sunt înzestrate cu cele mai variate și perfectionate mijloace in ceea ce privește adaptarea la lipsa de apa. Spre exemplu, cactusul, poate acumula în celulele sale cantități enorme și chiar după deshidratarea în proportie de 90%, acesta reușește să supravietuiască secetei Exemple similar pot fi gasite și în lumea faunei. Astfel anumite specii de pești, odată cu retragerea apelor raurilor, rămân în malul uscat o perioada de timp indenlungata fiind capabile să supravietuiasca pana la reumplerea albiei cu apa.

În conditii de secetă, camila poate ingera aproape 100 l de apă, pe care îi consuma apoi cu o extraordinară economie. Tot cămila poate parcurge distanța de 1000 km prin desert si pe vreme de arsita fara sa bea absolut nimic, dar în tot acest rastimp nu deschide gura si nu respire decat in ritmul de 8 respiaratii/minut, pentru a nu pierde apa prin respiratie. Prin contrast, câinele, animal mai putin adaptat la restrictia de apa, respira în conditii de arșița de 300-400 de ori/min, ceea ce îi sporește considerabil pierderile hidrice. Există însă anumite specii de animale, cum ar fi capra de Oryx din Kazahstan sau unii șobolani din Arizona, care consuma cantități extrem de mici de apa. Chiar si in cazul acelora care recurg la consumuri minime, aportul hidric este asigurat indirect prin ingestia de hrana vegetala, in a carei compozitie apa se gaseste intr-o proportie ridicata.