Crearea şi perfecţionarea unui sistem fiscal care să corespunda principiilor generale ale impunerii (echitate fiscală, randament fiscal, satisfacerea unor cerinţe economice şi social - politice) şi obiectivelor pe care le urmăreşte statul prin intermediul unor categorii de impozite, reprezintă un proces de durată, care presupune experimentare şi generalizare, în funcţie de rezultatele obţinute.
Un model din acest punct de vedere ne oferă Franţa.
După primul război mondial, Franţa a trecut la impunerea indirectă (asupra cheltuielilor). La început s-a procedat la organizarea unui sistem de impunere general asupra cheltuielilor, care s-a manifestat prin introducerea, in 1917, a taxei proporţionale asupra plătitorilor prin aplicarea de timbre pe facturi, înlocuită în 1920 pin impozitul pe cifra de afaceri (asupra nivelului vânzărilor totale).
În perioada 1925-1936 s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse (aşezate fie in faza de producţie, fie in faza a comercializării), ajungându-se la peste 30 de taxe unice.
Din anul 1937 s-a instituit taxa unica asupra producţiei (aplicabila tuturor produselor in faza producţiei), urmată de o taxa asupra prestaţiilor; in 1948 se trece la sistemul plăţilor fracţionate (fiecare producător îşi plăteşte taxa asupra vânzărilor sale totale, fiind autorizat să deducă taxa pe care a achitat-o pentru cumpărăturile sale, pentru care impozitul nu mai avea caracter cumulativ), iar prin perfecţionarea taxei pe producţie se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cota unica, care a ajuns la nivelul de 15,35%.
Aceasta evoluţie este considerata în doctrină drept o etapa premergătoare introducerii T.V.A. in Franţa, care a pregătit terenul pentru instituirea noului impozit. Abia in perioada 1954-1955 se trece, pentru prima dată in Franţa, la instituirea taxei pe valoarea adăugată, pentru a se înlocui taxele asupra cifrei de afaceri printr-o taxa unică de cifra de afaceri plătită în diferite stadii ale producţiei de către diferiţi producători, fără a fi însă un impozit cumulat.
Astfel, fiecare producător avea dreptul să deducă taxele pe valoarea adăugată suportate anterior proceselor de producţie. Faţă de sistemul din 1948, T.V.A permite a se deduce nu numai cheltuielile cu materiile prime introduce în produse, ci şi cheltuielile de investiţii.
1. Origine. Caracteristici
In cadrul masurilor de promovare a reformei economice si financiare din Romania, taxei pe valoarea adaugata ii revine un rol major-fiind considerata o componenta esentiala a unui sistem fiscal modern.
Sub aspectul continutului sau, TVA este un impozit indirect cu caracter universal sau general, iar instituirea sa in practica financiara romaneasca a fost realizata cu incepere de la 1 iulie 1993, inlocuind impozitul pe circulatia marfurilor.
Pentru actualul sistem fiscal romanesc, TVA reprezinta o preluare a unui impozit indirect cunoscut din practica Europei Occidentale, impozit ce si-a dovedit eficacitatea in cadrul economiilor de tip concurential al tarilor din aceasta zona. Multe dintre elementele TVA au fost bine preluate, dar in privinta denumirii s-a gresit. In acest context, mai potrivita ar fi fost titulatura de impozit pe valoarea adaugata, caci trasaturile caracteristice ale acestui venit bugetar sunt cele ale unui impozit Indirect si nu ale unei taxe. In acest cadru reamintim ca taxele presupun o relatie de contra-serviciu, fiind percepute in cazul diverselor servicii prestate de institutiile publice in favoarea persoanelor fizice si/sau juridice platitoare.
Originea TVA este reprezentata de diversele impozite generale asezate asupra consumului, care au inceput sa fie percepute dupa primul razboi mondial. Astfel, in ordinea practicarii lor, sunt cunoscute: taxa asupra facturilor, impozitul asupra cifrei de afaceri, taxele unice pentru diferitele produse asezate in faza de productie sau in faza de comercializare, taxa unica asupra productiei-cu referire la totalitatea produselor realizate, taxa asupra prestatiilor.
Etapa premergatoare a introducerii TVA este considerata cea a sistemului platilor fractionate a taxelor instituite asupra vanzarilor totale la care s-a trecut in Franta, din 1948. Instituirea efectiva a TVA s-a realizat pentru prima data tot in Franta, prin reforma fiscala din 1954-1955. Avand drept scop eliminarea impunerii in cascada-care era specifica impozitului pe cifra de afaceri-TVA a fost adoptata de catre toate tarile membre ale CEE(actuala UE), incepind cu 1 ianuarie 1970.
Dupa mai multe modificari, se poate aprecia ca armonizarea deplina a TVA, in acest important spatiu al lumii, s-a realizat in 1977.
Adoptarea de catre Romania a TVA reprezinta si o modalitate de strangere a legaturilor cu tarile comunitare intrucat ea reprezinta o cerinta esentiala pentru membrii UE, aplicarea ei facilitand legaturile economice dintre state.
TVA a fost precedata in Romania de impozitul pe circulatia marfurilor(ICM)- care reprezenta continuatorul impozitului pe cifra de afaceri si accize, care au pregatit terenul pentru introducerea TVA. Spre deosebire de ICM, care prezenta neajunsul impunerii in cascada, TVA este un impozit unic dar cu plata fractionata. Deci,impozitul se datoreaza o singura data dar este platit pe toate treptele circuitului economic, asupra valorii adaugate in fiecare stadiu al acestuia. Deci TVA se calculeaza asupra contributiei nete a intreprinderilor la formarea produsului social final.
Dintre caracteristicile TVA mentionam:
-Transparenta: TVA asigura fiecarui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaste exact care este marimea impozitului si a obligatiei de plata ce-i revine.
-Unicitatea: TVA nu este dependenta de marimea circuitului economic. Oricate verigi are de strabatut pana la consumatorul final, nivelul cotei si marimea taxei este aceeasi.
-O caracteristica foarte importanta a TVA este faptul ca este suportata intotdeauna de beneficiar si deci, in cazul in care, o marfa ar fi produsa intr-o tara si valorificata in alta tara, atunci taxa se aplica in statul care valorifica efectiv marfa respectiva si deci tot ceea ce se exporta este degrevat de aceasta taxa.TVA reprezinta un stimulent pentru export. De asemenea este un impozit neutru, eliminind astfel inegalitatile fiscale intre circuitele de desfacere a produselor.
Universitatea Gheorghe Asachi
Facultatea de Textile-Pielarie si Management Industrial
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
