Rolul uniunii bancare în procesul integrării europene

1. INTRODUCERE

In ultimii patru ani, UE a reacționat decisiv în fața crizei economice și financiare. Au fost aduse îmbunătățiri substanțiale Uniunii Economice și Monetare (UEM), iar în prezent se implementează o agendă complexă de reforme financiare. Se dă curs astfel angajamentelor, ca reacție în fața crizei financiare și se iau măsurile necesare pentru ca instituțiile și piețele financiare să devină mai stabile, mai competitive și mai reziliente.

Această reformă a cadrului de reglementare din UE este esențială, însă nu va fi suficientăpentru a reacționa eficient în fața amenințărilor la adresa stabilității financiare la nivelul Uniunii Economice și Monetare. Sunt necesari pași suplimentari pentru a contracara riscurile care amenință zona euro, în cadrul căreia responsabilitățile monetare comune au determinat o integrare economică și financiară profundă Este, de asemenea, necesar să se suprime legătura dintre datoria suverană și datoriile băncilor, precum și cercul vicios care a dus la utilizarea a peste 4,5 mii de miliarde EUR din banii contribuabililor pentru salvarea băncilor cu probleme din UE. Coordonarea dintre autoritățile de supraveghere este vitală, însă criza a demonstrat că simpla coordonare nu este de ajuns, mai ales în contextul monedei unice și ținând cont de necesitatea unui proces comun de luare a deciziilor. Este, de asemenea, important să se limiteze riscurile tot mai pronunțate de fragmentare a piețelor bancare din UE, care subminează puternic piața unică a serviciilor financiare și afectează aplicarea eficace a politicii monetare în economia reală la nivelul zonei euro.

In aceste condiții, s-a solicitat crearea unei uniuni bancare pentru a construi o bază mai solidă pentru sectorul bancar și pentru a reinstaura încrederea în moneda euro, totul ca parte a unei viziuni pe termen lung asupra integrării economice și bugetare. Transferul supravegherii bancare la nivel european este un element esențial al acestui proces, care trebuie ulterior combinat cu alte măsuri, cum ar fi crearea unui sistem comun de protecție a depozitelor și gestionarea integrată a crizelor bancare.

Dacă se iau măsurile necesare pentru a garanta că în zona euro supravegherea și rezoluția bancară se realizează conform unor standarde înalte, cetățenii și piețele vor avea certitudinea că tuturor băncilor li se aplică în mod uniform reglementări prudențiale comune, la cel mai înalt nivel. Dacă pe viitor băncile se vor mai confrunta cu probleme, publicul poate avea încredere că ele vor fi restructurate sau închise, reducându-se la minimum costurile suportate de contribuabili. Acest viitor sistem va contribui la construirea încrederii necesare între statele membre, care reprezintă o condiție prealabilă pentru introducerea unor mecanisme financiare comune de protecție a deponenților și de facilitare a rezoluției ordonate a băncilor aflate în criză.

2. ÎN CONTEXTUL ACTUAL, SISTEMUL BANCAR EUROPEAN RĂMÂNE UN OBIECTIV CE TREBUIE CONSTRUIT

Din punct de vedere economic, criza a demonstrat că trăim într-o lume multipolară. Criza a afectat întreaga economie mondială, dar viteza de recuperare diferă, Statele Unite şi Europa încă luptând-se, în timp ce Asia şi America Latină au început să crească mult mai devreme şi la o viteză mai mare.

Din punct de vedere financiar, lumea nu este încă multipolară, din cauza diferitelor etape de dezvoltare a diferitelor regiuni, ceea ce arată de ce dolarul este în continuare la nivel mondial cea mai utilizată valută. Acesta este rezultatul deciziei ţărilor şi participanţilor pe piaţă de a utiliza dolarul ca un mijloc de schimb şi unitate de cont, şi nu rezultatul deciziei Statelor Unite de a impune dolarul asupra altor ţări. Criza a demonstrat că dolarul îşi menţine în condiţii de siguranţă statutul său, statut puţin probabil a se schimba curând.

Intre timp, moneda euro, ca urmare a ponderii economice a zonei euro şi a stabilităţii monedei sale, a devenit a doua monedă cea mai importantă în lume. Dar monedei euro îi lipsesc câteva din caracteristicile dolarului american, cum ar fi adâncimea şi lichiditatea pieţelor sale sau existenţa unui centru financiar important. Criza recentă a datoriei în zona euro a subliniat aceste deficienţe.

Dintr-o perspectivă a politicilor, lumea este departe de a fi multipolară. Multe ţări din Asia şi Orientul Mijlociu nu au politici monetare independente, ci mai degrabă îşi „importă” politica monetară din Statele Unite, legându-şi monedele lor de dolarul american. Deci, avem o lume economică multipolară, dar nu şi o lume multipolară din punct de vedere financiar şi din punct de vedere al politicilor. Această asimetrie este cauza alocării greşite a resurselor la nivel global, ceea ce duce la neconcordanţe ale preţurilor activelor, precum rata de schimb, şi crearea de stimulente care conduc la rezultate suboptimale la nivel naţional şi global.

Trebuie recunoscut că lansarea ideii unei Uniuni Bancare Europene a avut în sinea ei ceva surprinzător şi suprarealist . Toţi ştim că băncile s-au aflat la originea crizei actuale. Ele fac obiectul criticilor unei opinii publice furioase împotriva dezmăţului şi a concepţiei lor despre bani şi bonusuri. Dar, tot atât de adevărat este că băncile sunt întotdeauna asimilate independenţei politice şi economice a unei ţări. Băncile sunt încă simbolurile şi mijloacele prin care este exprimată suveranitatea. Dacă băncile centrale europene tind tot mai mult să fie un gen de filiale ale BCE, băncile europene private sau publice lasă încă impresia că puterea monetară nu a părăsit solul naţional. În acest context, rolul BCE ca Bancă Centrală responsabilă a sistemului bancar european rămâne un obiectiv ce trebuie construit