Rolul Cursului de Schimb în Mecanismul de Transmitere a Politicii Monetare

Capitolul I

Politica BNR privind cursul de schimb

1.1 Introducere în politica monetară şi cursul de schimb

Odată cu dezvoltarea şi amplificarea schimburilor internaţionale, economiile ţărilor au devenit interdependente datorită liberei circulaţii a mărfurilor, serviciilor, persoanelor, dar mai ales a capitalului financiar care exercită o reală influenţă asupra activităţii economice a unei ţări.

Prin intermediul mişcărilor capitalului financiar sunt generate fluxuri monetare, atât în vederea efectuării unor plăţi, cât şi pentru încasarea unor câştiguri din plasamentele efectuate în altă ţară. Dar toate aceste operaţiuni efectuate în străinătatea implică folosirea cursului de schimb, care influenţează direct balanţa de plăţi externe şi, prin urmare, activitatea economică a unei ţări. În aceste condiţii, se poate preciza că, cursul de schimb reprezintă un canal important de transmitere a politicii monetare.

‘’Raportul cantitativ dintre două monede, ce se stabileşte pe piaţa valutară sau preţul unei valute exprimat în termenii altei valute, se numeşte curs valutar’’ . Cursul valutar ce se formează pe piaţa valutară mai este cunoscut şi sub denumirea de curs valutar de schimb, curs de schimb sau rată de schimb. Cursul de schimb are un caracter sintetic întrucât permite compararea produsului intern brut, a productivităţii muncii , a preţurilor şi a salariilor.

Asemenea oricărui preţ, cursul de schimb al unei monede arată raportul dintre cererea şi oferta pentru moneda respectivă pe piaţa valutară la un moment dat. Normele privind formarea cursului valutar pentru o monedă fac parte din sistemul monetar naţional iar prin intermediul acestora sunt stabilite o serie de elemente ce fac referire la: modul de definire a valorii monedei, etalonul monetar adoptat sau tipul de aranjament stabilit, tipul de curs practicat, tipul cotării valutelor străine în monedă naţională, autorităţile care stabilesc şi supravegheză cursul valutar.

Cursul de schimb valutar este o mărime dinamică a cărei evoluţie este deteminată de mai mulţi factori ce pot fi structuraţi în funcţie de natura lor, astfel:

- factorii economici se pot manifesta sub forma situaţiei balanţei de plăţi externe, raportul dintre preţurile bunurilor de export şi preţurile celor de import, productivitatea muncii, gradul de acoperire a importurilor din exporturi, investiţiile străine directe, etc. Aceşti factori pot produce modificări asupra cursului de schimb atât pe termen mediu cât şi lung;

- factori monetari şi de credit ce cuprind inflaţia, raportul dintre cererea şi oferta de valută, variaţia masei monetare,creşterea/scăderea numărului de credite acordate, nivelul ratei dobânzii;

- factori financiari includ deficitele sau excedentele bugetare, organizarea impozitelor şi a cheltuielilor bugetare, poziţia înregistrată pe pieţele înregistrate;

- alţi factori cum ar fi cei psihologici, gradul de cultură economică şi financiară, reacţia autorităţilor competente, ş.a.

Aceşti factori nu au o influenţă liniară, ba chiar din contră, poate fi o influenţă deosebit de complexă şi de contradictorie, un factor având puterea de a bloca ireversibil influenţa altora sau mai mulţi factori pot acţiona în aceeaşi direcţie.

Politica monetară reprezintă o componentă de bază a politicii economice şi are ca misiune principală reglarea volumului mijloacelor de plată utilizabile pe piaţa bunurilor şi serviciilor, prin folosirea unor instrumente specifice în vederea realizării obiectivelor finale ale politicii economice, şi anume :

- asigurarea unei creşteri economice echilibrate;

- ocuparea deplină a forţei de muncă;

- stabilitatea preţurilor;

- asigurarea echilibrului balanţei de plăţi externe.

Cele mai importante canalele de transmisie a politicii monetare sunt canalul ratei dobânzii practicată de instituţiile financiare, canalul creditului, canalul cursului de schimb, canalul efectelor de avuţie şi bilanţ, canalul anticipaţiilor agenţilor economici privind inflaţia.

1.2 Rolul BNR în promovarea politicii de curs de schimb

În funcţie de situaţia economică a unei ţări banca centrală a acesteia selectează obiectivele ce trebuiesc atinse pentru a realiza o politică a cursului de schimb optimă. Astfel, obiectivele urmărite de Banca Naţională a României fac referire la fixarea cursului de schimb a monedei naţionale, întărirea rezervelor valutare ale ţării, menţinerea sub echilibru a balanţei de plăţi, diminuarea datorie externe şi eliminarea segmentării pieţei şi stabilirea unui raport echilibrat între cerere şi ofertă.

Banca centrală are puterea de a influenţa trendul cursului de schimb prin deciziile luate cu referire la factori precum dobânda, credit, masă monetară etc. iar scopul măsurilor adoptate este acela de a controla oferta de monedă naţională şi efectele presiunilor inflaţioniste ce pot avea o influenţă directă asupra leului.

Pentru a putea duce cursul de schimb al monedei naţionale în direcţia dorită de către autoritatea monetară sau pentru a putea produce modificări în situaţia economică a ţării prin intermediul cursului valutar trebuie luate la cunoştinţă cauzele ce afectează moneda în sensul aprecierii sau al deprecierii.

Cursul valutar este influenţat de către procese precum producţia, consumul, exportul, sau importul precum şi de situaţia economică de la nivel mondial. Cauzele ce duc către modificarea cursului de schimb pot fi directe precum evoluţia raportului cerere-ofertă de pe piaţă, limitele impuse de banca centrală sau cauze indirecte cum ar fi modificarea taxelor vamale sau a ratei dobânzii.