Riscul, prima de asigurare și despăgubirea ca elemente tehnice în asigurări

INTRODUCERE

Insuşi conceptul de ” trai in condiţii de siguranţă” a generat apariţia unor sisteme distincte, menite să protejeze indivizii contra unor pierderi care au ca factor comun faptul că sunt în fond, pierderi băneşti.

Aceste sisteme au răspuns pozitiv noţiunii de asigurare, astfel concretizându-se în societăţi de asigurări.

Asigurarea constă într-o operaţiune financiară ce are la bază un contract de asigurare încheiat între asigurator, persoană juridică sau societatea de asigurare, care în schimbul unei sume de bani numită primă de asigurare se angajează să despăgubească asiguratul, persoana fizică sau juridică, în cazul producerii unui eveniment nefast, independent de voinţa ei. Aşadar, riscurile la care sunt supuse persoanele fizice sau juridice cu aversiune faţă de risc sunt transferate către o organizaţie specializată, în schimbul plăţii primei de asigurare.

Pentru o mai bună cunoaştere a modului, cât şi a condiţiilor în care se realizează asigurarea, este necesară o prezentare a noţiunilor specifice, denumite elemente tehnice ale asigurărilor, care intervin în activitatea curentă din acest domeniu.

Printre elementele tehnice ale acestui domeniu se numără: asigurătorul, asiguratul, beneficiarul, contractantul, contractul de asigurare, terţul păgubit, coasigurarea, reasigurarea, riscul asigurat, norma de asigurare, suma asigurată, prima de asigurare, paguba sau dauna, prejudiciu, franşiza, durata asigurării, despăgubirea de asigurare.

Prevederile actelor normative care reglementează asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă pot fi înţelese si aplicate corect doar în măsura în care se cunosc în mod amănunţit elementele tehnice.

RISCUL. RISCUL ASIGURAT

Riscul constituie condiţia de bază a asigurării, fiind obiectul oricărui contract de asigurare. Fiind prezent în mod permanent şi oriunde, orice activitate economică, socială, culturală şi politică poate fi ameninţată de producerea unor evenimente cauzatoare de pierderi.

Una dintre numeroasele definiţii atribuite riscului arată că acesta este o ameninţare, o posibilitate de producere a unui eveniment cauzator de pagube, caracterizat, pe de o parte, prin gravitatea consecinţelor sale şi, pe de altă parte, prin probabilitatea sa de producere .

Riscul asigurat reprezintă fenomenul (evenimentul) sau grupul de fenomene (evenimente) la producerea cărora societatea de asigurări este obligată prin lege sau contract să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare(suma asigurată).

Noţiunea de risc asigurat înglobează o serie de sensuri, cum ar fi:

• probabilitatea producerii fenomenului sau evenimentului împotriva căruia se încheie asigurarea

• posibilitatea de distrugere (parţială sau totală) a bunurilor de unele fenomene imprevizibile, cum ar fi: incendiul, grindina, uraganul, seismul, furtuna

• proporţia răspunderii asumate de asigurător prin încheierea unei anumite asigurări.

În asigurare, nu orice fenomen generator de pagube poate constitui un risc asigurat, ci numai acela care îndeplineşte următoarele condiţii:

• Producerea fenomenului(evenimentului) pentru care se încheie asigurarea să fie posibilă;

• Fenomenul(evenimentul) trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător;

• Acţiunea fenomenului(evenimentului) să poată fi înregistrată în evidenţa statistică;

• Producerea fenomenului(evenimentului) să nu depindă de voinţa asiguratului sau a beneficiarului asigurării;

• Dauna potenţială maximă influenţează, de asemenea, asigurabilitatea riscului (în cazul în care aceasta depăşeşte capacitatea de acoperire a pieţei, riscul devine inasigurabil);

• Mărimea daunei medii pe sinistru este importantă în ceea ce priveşte decizia de a prelua sau nu un risc în asigurare;

• Nivelul primei reprezintă şi el un criteriu de asigurabilitate al riscului (pe baza primei pure se stabileşte prima tarifară care trebuie să fie adaptată şi la capacitatea contributivă a asiguraţilor);

• Natura endogenă sau exogenă a riscului este un alt factor care influenţează asigurabilitatea sa (riscul exogen este mai uşor acceptat în asigurare decât riscul endogen);

• Existenţa şi stabilitatea unui cadru de reglementări legislative, fiscale sau de jurisprudenţă.

Suport curs;

I. Văcărel & F. Bercea- Asigurări şi reasigurări, Ediţia a IV-a, Editura Expert, Bucureşti, 2007;

T. Negru- Asigurări-Ghid Practic, Editura C. H. Beck;

G. D. Bistriceanu- Asigurări şi reasigurări în România, Editura Universitară Bucureşti.

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Disciplina: Bazele Asigurărilor