Relațiile întreprinderilor publice cu bugetul de stat în România

Previzualizare referat:

Cuprins referat:

Capitolul I.Locul și rolul Întreprinderilor Publice în Economia de Piața. 1
1.1. Utilități publice. 2
1.2. Gestiunea financiară a întreprinderii din perspectiva raporturilor cu bugetul public în România. 4
1.3. Sistemul bugetar al întreprinderii. 8
1.3.1.Bugetul Producției. 9
1.3.2.Bugetul Trezoreriei. 10
Capitolul II.Relații ale întreprinderilor publice cu Bugetul Public. 12
2.1. Conținutul economic și formele bugetelor publice. 12
2.1.1.Conținutul economic al bugetelor publice. 12
2.1.2.Formele bugetelor publice și caracterul de sistem al acestora. 13
2.2. Funcțiile Bugetelor Publice. 16
Capitolul III.Evoluția întreprinderilor publice și reflectarea lor în bugetele publice în România. 17
Bibliografie. 19

Extras din referat:

Relațiile întreprinderilor publice cu bugetul public (în România)

I. Locul și rolul întreprinderilor publice în economia de piața

Este o realitate faptul ca întreprinderile care aparțin guvernului, statului sau municipialităților tind să devieze de la sistemul bazat pe profit, astfel administrația nu își mai conduce întreprinderile având ca scop atingerea profitului maxim. Pentru aceasta împlinirea altor sarcini este considerată mult mai importantă,aceasta renunțând la profit sau cel puțim la o parte din acesta, uneori acceptând chiar și pierderi pentru realizarea altor obiective.

Dacă o întreprindere de stat obține numai o parte din profitul pe care l-ar fi putut obține în cazul în care ar fi fost condusă numai conform motivației-profit, rezultatele sale negative afectează bugetul, și în acest mod contribuabilii. Spre exemplu, sistemul de transport urban aflat în administrația primăriei cere un tarif foarte scăzut, astfel costurile operative nu reușesc să fie acoperite, plătitorii de taxe fiind cei care îi subvionționează în realitate pe călatorii din acel oraș.

Obiectivul întreprinderii publice este să aducă servicii folositoare comunităţii. Dar problema nu este chiar aşa de simplă. Sarcina fiecărei activităţi este să aducă servicii utile. Cine trebuie, în cazul întreprinderii publice, să decidă când un serviciu este folositor? Şi mai important decât aceasta: cum descoperim noi dacă serviciile prestate nu sunt mult prea costisitoare pentru rezultatele lor, adică dacă factorii de producţie absorbiţi de producerea lor nu sunt retraşi din alte linii de utilizare în care puteau aduce servicii mai valoroase?

În cazul întreprinderilor private bazate pe profit, problema aceasta este rezolvată de atitudinea populaţiei. Dovada utilităţii serviciilor aduse este aceea că un număr suficient de cetăţeni este gata să plătească preţul cerut pentru ele. Prin folosirea motivaţiei-profit pe post de ghid, întreprinderile libere îşi ajustează activitatea conform dorinţelor manifestate de populaţie. Motivaţia-profit determină fiecare întreprinzător să realizeze acele servicii pe care consumatorii le consideră cele mai urgente. Structura preţurilor de pe piaţă le arată întreprinzătorilor cât de liberi sunt să investească în fiecare ramură de producţie.

Însă în cazul în care o întreprindere publică este administrată fără luarea în considerare a profiturilor, comportamentul populaţiei nu mai furnizează un criteriu al utilităţii sale. Dacă guvernul sau autorităţile locale hotărăsc să meargă mai departe în ciuda faptului că plăţile primite de la clienţi nu acoperă costurile operaţionale, unde mai poate fi găsit un criteriu pentru măsurarea utilităţii serviciilor prestate? Cum putem să aflăm dacă deficitul nu este prea mare faţă de aceste servicii? Şi cum să descoperim dacă deficitul nu poate fi redus fără a micşora valoarea serviciilor în cauză?

O afacere privată este sortită dispariţiei dacă activităţile sale aduc numai pierderi şi nu poate fi găsită nici o cale pentru remedierea situaţiei. Lipsa profitului este dovada dezaprobării din partea consumatorilor. În cazul întreprinderii private, nu există mijloc de a sfida acest verdict şi a continua activitatea. Managerul unei fabrici în pierdere poate da explicaţii şi se poate scuza pentru eşec. Dar aceste justificări nu sunt de nici un folos, ele nu pot opri abandonul final al proiectului nereuşit .

Lucrurile stau altfel în situaţia unei întreprinderi publice. În acest caz, apariţia unui deficit nu este considerată o dovadă a eşecului acesteia. Managerul nu este responsabil pentru deficit. Este dorinţa şefului său, guvernul, să vândă la un preţ atât de scăzut, încât pierderea nu poate fi evitată. Dacă guvernul şi-ar limita interferenţa numai la fixarea preţului de vânzare, lăsând toate celelalte atribuţii în seama managerului, acestuia din urmă i-ar reveni puteri depline de alimentare din fondurile trezoreriei.

1.1. Utilitățile publice

Statul are rolul de a asigura satisfacerea nevoilor colective ale membrilor societații, contribuind, astfel, prin intermediul instituțiilor publice, la producerea și/sau prestarea de bunuri/servicii publice. Acestea sunt finalitățile bugetului public.

Pentru definirea bunurilor/serviciilor publice, pornim de la identificarea caracteristicilor bunurilor și serviciilor private, respectiv: divizibilitatea consumului; excluderea consumului.

Divizibilitatea consumului – un bun este considerat divizibil (cu rivalitate în consum), atunci când cumpărarea sau vânzarea de către o persoană exclude definitiv sau, în acest caz, simultan, întregul consum al unei alte persoane .

Excluderea consumului – un bun este considerat exclusiv sau se pretează la excludere (raționalizare) atunci când deținătorul său este în măsură să împiedice accesul altor persoane care refuză să-l cumpere la prețul care li se cere. Deținătorul acestui tip de bun exercită un drept de proprietate care îi este conferit de lege. Posibilitatea excluderii garantează deținătorului bunului despăgubirea în cazul schimbului, pentru a renunța la dreptul său.

Pe baza caracteristicilor evidențiate, se pot identifica patru categorii de bunuri și servicii, respectiv: private, publice, mixte.

Bunurile și serviciile private – prezintă două caracteristici: rivalitatea și posibilitatea excluderii. Raționalizarea lor nu este numai posibilă, ci și de dorit din punct de vedere al alocării resurselor, întrucât costul marginal al producției este pozitiv.

Bunurile și serviciile publice pure – prezintă particularități opuse celor din categoria precedentă, deoarece consumul lor este non-rival și excluderea este imposibilă.Non-rivalitatea este dată de faptul că pentru una sau mai multe persoane, aceste servicii colective pot fi consumate sau utilizate de un număr mare de persoane fără a se înregistra un cost de producție suplimentar. Non-excluderea, semnifică faptul că furnizorul sau proprietarul serviciului colectiv nu are posiblitatea să rezerve utilizarea serviciului celor care ar putea să-l cumpere la prețul cerut .

Prima categorie de bunuri/servicii publice mixte – sunt caracterizate de non-rivalitate și posiblitatea excluderii. Consumul primului utilizator nu-l afectează pe cel al altor persoane, până la utilizarea întregii cantități produse sau oferite. În schimb proprietarul nu a făcut deosebiri în rezervarea serviciului pe care îl furnizează celor care sunt gata să plătească un preț de excludere.

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Relatiile Intreprinderilor Publice cu Bugetul de Stat in Romania.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
8/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
21 pagini
Imagini extrase:
21 imagini
Nr cuvinte:
9 934 cuvinte
Nr caractere:
57 251 caractere
Marime:
175.73KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Finanțe
Predat:
la facultate
Materie:
Finanțe
Profesorului:
Firtescu Bogdan
Sus!