1. Sistemul pârghiilor financiare
Noţiunea de pârghie provine din fizică, cu semnificaţia unei forţe care dă un impuls unui anumit fenomen sau proces, şi este adaptată la domeniul economic, semnificând utilizarea categoriilor financiare ca instrumente de influenţare a activităţilor economice şi sociale într-un sens şi pentru realizarea unor obiective.
Suportul obiectiv al folosirii unei asemenea categorii de instrumente îl constituie baza obiectivă a finanţelor ca procese şi relaţii economice şi financiare ce se manifestă în interdependenţă cu procesele economice reale şi legătura dintre fluxurile financiare pe care se grefează aceste instrumente şi fluxurile reale.
Trebuie precizat faptul că diversele categorii financiare, precum: impozite, cheltuieli, buget, credit, asigurări, se pot manifesta ca pârghii economico-financiare în măsura în care favorizează rezolvarea unor probleme de ordin economic şi social. Acţiunea pe care o exercită pârghiile economico-financiare contribuie la îmbunătăţirea performanţelor diverselor activităţi cu caracter economic şi social, venind în sprijinul eventualelor disfuncţionalităţi ale mecanismului economic.
Aceste pârghii sunt create în mod special de pe poziţia finanţelor publice de factorii de decizie din această sferă, urmărindu-se impactul benefic al utilizării acestora. Cele mai cunoscute pârghii economico-financiare din sfera finanţelor publice sunt: impozitele, cheltuielile publice, taxele şi contribuţiile obligatorii stabilite de autorităţile publice. Pârghiile financiare pot avea o influenţă pozitivă pentru obiectivele urmărite fie prin capacitatea de a stimula unele procese, fie prin capacitatea de a le inhiba. Astfel, aceste efecte pot fi mai mari sau mai mici în funcţie de modul în care au fost create şi se integrează în mecanismul economic.
Rolul de pârghie financiară trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe:
În primul rând, este necesar ca pârghiile financiare să se încadreze organic în sistemul categoriilor economice deja existente şi să se asigure o concordanţă deplină a acestora cu normele şi normativele economico-financiare, iar acţiunile lor să conducă la realizarea obiectivelor de politică economico-socială.
În al doilea rând, este indispensabilă armonizarea acţiunii toturor pârghiilor financiare pentru a se completa şi a nu se anula reciproc. Potrivit acestei concepţii se cere ca pârghiile financiare să fie tratate ca un sistem, în care componentele sale acţionează convergent şi vizează îndeplinirea obiectivelor stabilite. În cazul în care nu se respectă această cerinţă putem vorbi despre urmări precum: anihilarea sau anularea reciprocă a acţiunilor unor pârghii financiare, comportament contradictoriu, care duce la îngreunarea acţiunilor de realizare a obiectivelor stabilite.
În al treilea rând, este de preferat ca acţiunea pârghiilor financiare să aibă un caracter diferenţiat cu privire la specificul ramurilor şi subramurilor de activitate şi cu condiţiile prezente în fiecare etapă a dezvoltării. Astfel se recomandă, incă din faza proiectării pârghiilor financiare, studierea reacţiilor posibile venite din partea unităţilor economice, privite din ipostaze diferite, faţă de folosirea unei pârghii şi experimentarea lor în cadrul activităţii unităţilor reprezentative anterior generalizării, iar periodic să se verifice comportamentul lor în practica economică având la bază rezultatele obţinute, şi adoptarea de măsuri corective unde este cazul.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
