Principalele instituții care oferă asistență financiară pentru dezvoltare

1. Privire de ansamblu

Ajutorul pentru dezvoltare, numit de asemenea asistenţă pentru dezvoltare,ajutor internaţional sau ajutor extern pentru dezvoltare este un sprijin oferit de către agenţiile economice şi guvernamentale pentru dezvoltarea economică, socială şi politică a ţărilor în curs de dezvoltare. Ajutorul pentru dezvoltare poate proveni de la guvernele ţărilor dezvoltate sau în curs de dezvoltare sau de la instituţiile internaţionale: UniuneaEuropeană, Banca Mondială, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică,Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.Există o diferenţiere clară între

ajutorul pentru dezvoltare – orientat către combaterea sărăciei şi dezvoltarea economică, socială şi politică pe termen lung – şi ajutorul umanitar – care are ca obiectiv combaterea imediată a efectelor unor calamităţi naturale, politice sau sociale dintr-o anumită ţară.

O clasificare tradiţională a ajutorului pentru dezvoltare este cea după elementul de concesie acordat receptorului, în acest caz având:

- asistenţă financiară externă oferită în condiţii de favoare (cel puţin 25% grant şi orată a dobânzii preferenţială);

- asistenţă financiară externă oferită în condiţii de piaţă (când aceste două elementede favoare nu există).

Pentru a realiza mai eficient obiectivul eradicării subdezvoltării şi eliminării problemelor adiacente acesteia, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică(OCDE) a lansat iniţiativa alocării a cel puţin 0,7% din PNB al ţărilor dezvoltate cătreţările cu nivel de dezvoltare scăzut, sub forma asistenţei oficiale pentru dezvoltare oferităîn condiţii de favoare.

2. Uniunea Europeană

Uniunea Europeană acordă asistenţă financiară pentru dezvoltare prin intermediula cinci mari politici concepute special în acest scop: Politica de Coeziune şi Dezvoltare Regională, Politica Agricolă Comună, Politica Comună în domeniul Pescuitului, Politica Externă de Vecinătate Comună şi Parteneriatele Strategice încheiate cu diferitele ţări şi organizaţii din economia mondială.

1.1. Politica de Coeziune şi de dezvoltare regională a U.E.

Politica de coeziune şi dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene, obiectivul său: reducerea a disparităţilor existente între diversele regiuni ale Europei şi creşterea coeziunii economice şi sociale, acţionând direct asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică şi sectorul IMM, transporturile, agricultura,dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia,egalitatea de gen etc.

Concepută ca o politică a solidarităţii la nivel european, politica decoeziune şi dezvoltare regională se bazează în principal pe solidaritate financiară şi parteneriat, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere,completând astfel resursele proprii mobilizate de regiuni sau de actorii economici şi sociali.

Principiile Politicii de Coeziune:

1. Solidaritatea - implică asistarea celor mai dezavantajate zone şi regiuni ale Uniunii în depăşirea handicapurilor pe are le au. În perioada programatică 2000-2006, o treime din bugetul blocului comunitar – care este realizat din contribuţiile statelor membre – adică213 miliarde de EURO au fost redistribuţi, prin intermediul acestei politici, către regiunile care aveau nevoie pentru a se dezvolta

2. Parteneriatul - implică acţiunea comunăa regiunii interesate, a statului membru şi a Uniunii Europene pentru reducerea decalajelor, alături de punerea în comun de resurse financiare în această direcţie.

În urma ultimelor două Rapoarte asupra Coeziunii Economice şi Sociale au fost evidenţiate o serie de provocări cu care se confruntă Politica de Dezvoltare Regională aUniunii Europene:

- Globalizarea - care duce la o competiţie din ce în ce mai acerbă a ţărilor şi teritoriilor.

- Societatea informaţională şi revoluţia tehnologică - care face din tehnologie şi informaţie principalele resurse în lupta cu alte zone ale globului.

- Încălzirea globală - care afectează şi va afecta din ce în ce mai mult numeroase regiuni ale Europei, cu efecte dezastruoase asupra agriculturii, pescuitului,turismului şi capacităţii populaţiei de a se adapta acestor fenomene.

- Preţuri crescute ale energiei - care vor afecta regiunile în moduri diferite, în funcţie de structura economică, mixul energetic şi eficienţa energetică a companiilor.

- Apariţia dezechilibrelor demografice şi a tensiunilor sociale - datorita faptului ca două treimi dintre regiunile Uniunii Europene s-au confruntat cu declin demografic între 2000-2004.

- Extinderea - care reprezintă deopotrivă o oportunitate şi o provocare pentru U.E

Obiectivele Politicii de Coeziune:

1. Convergenţa - are în vedere sprijinirea dezvoltării regiunilor rămase în urmă din punct de vedere economic, prin îmbunătăţirea condiţiilor de creştere economică şi asigurarea factorilor care să contribuie la o reală convergenţă pentru statele membre şi regiunile cel mai puţin dezvoltate. Acest obiectiv vizează 84 de regiuni din 17 state membre, concentrând o populaţie de 154 milioane de locuitori şi având un PIB/locuitor sub 75% din media comunitară şi 16 regiuni care numără 16,4 milioane locuitori şi care dispun de un PIB care depăşeşte cu puţin pragul. Pentru perioada 2007-2013, sumele alocate acestui obiectiv sunt de 282,8 miliarde EURO (81,5% din suma totală repartizată pentruintervenţii structurale), astfel: 199,3 miliarde pentru regiunile aflate sub incidenţa obiectivului Convergenţă; 14 miliarde pentru regiunile care se află în etapa de suspendare progresivă a ajutorului; 69,5 miliarde pentru Fondul de Coeziune.

2. Competitivitate Regională şi Ocupare - Acest obiectiv este destinat să consolideze competitivitatea şi să crească atractivitatea regiunilor şi capacitatea de ocupare a forţei de muncă acţionând în două direcţii:

a) creşterea proactivităţii regiunilor prin introducerea de programe care stimulează inovarea, societatea bazată pe cunoaştere, spiritul antreprenorial şi protecţia mediului;

b) creşterea numărului şi calităţii locurilor de muncă prin adaptarea forţei de muncă laschimbările pieţei şi prin investiţii în resurse umane şi educaţie.

Pentru acest obiectiv sunt alocate 55 miliarde de EURO (16% dintotalul alocat instrumentelor structurale), beneficiază 68 de regiuni, din 19 state membre,cu o populaţie de 314 milioane locuitori.

3. Cooperare Teritorială Europeană- Obiectivul este destinat să consolideze cooperarea transfrontalieră prin iniţiative locale şi regionale comune, să dezvolte cooperarea transfrontalieră prin proiecte menite să favorizeze dezvoltareateritorială integrată şi să stimuleze cooperarea interregională şi schimbul de experienţă.

Pentru acest obiectiv, bugetul total alocateste de 8,7 miliarde EURO (2,5% din totalul bugetului alocat instrumentelor structurale),repartizaţi după cum urmează: 6,44 miliarde pentru cooperare transfrontalieră; 1,58 miliarde pentru cooperare transnaţională; 445 milioane pentru cooperare interregională.