Politici Fiscale de Stimulare a Creșterii Economice

Previzualizare referat:

Cuprins referat:

Capitolul 1. Conceptul de politică fiscală şi rolul acesteia
1.1.Concepte
1.2.Rolul şi obiectivele politicii fiscale
1.3.Politica fiscală şi sistemul fiscal
Capitolul 2. Efecte ale politicii fiscale de stimulare a creşterii economice
2.1.Instrumente de realizare a politicii fiscale
2.2.Eficacitatea politicilor financiar-monetare în stimularea creşterii economice
Capitolul 3. Aspecte ale stimulării creşterii economice prin politica fiscal-bugetară
Concluzii

Extras din referat:

Capitolul 1

Conceptul de politică fiscală şi rolul acesteia

1.1. Concepte

Politica financiară. Politica fiscală.

Politica fiscală este una din componentele politicii financiare ce are ca obiectiv formarea veniturilor statului.

Politica financiară este parte integrantă a politicii economice generale şi se defineşte prin totalitatea opţiunilor şi deciziilor referitoare la procurarea, alocarea şi utilizarea resurselor băneşti în desfăşurarea activităţilor publice, inclusiv cele referitoare la utilizarea şi reglarea circulaţiei monetare. În cadrul acesteia, cele mai des invocate componente sunt: politica fiscală, politica bugetară, politica monetară, politica valutară şi politica de credit.

Un loc central în cadrul politicii financiare il ocupă politicile fiscal-bugetare, concepute ca un mix al politicii resurselor fiscale cu cea a cheltuielilor bugetare şi a soldului bugetar.

Politica fiscală se concretizează într-un ansamblu de opţiuni sau decizii referitoare la principii, metode, forme, mijloace de acţiune sau instituţii, care sunt implicate în procurarea resurselor fiscale şi în influenţarea vieţii economice şi sociale.

Fluxul veniturilor şi cheltuielilor în economie

Resursele financiare procurate prin aplicarea politicilor fiscale trebuie distribuite ulterior, către diverşi beneficiari, astfel apare lagătura dintre politica fiscală şi politica bugetară. Legătura dintre acestea este definită în urma analizei fluxurilor financiare existente în economie, astfel:

• comsumul populaţiei depinde în mod direct de mărimea venitului disponibil, astfel că, o creştere a impozitelor va duce la reducere cheltuielilor de consum, a capacităţii de economisire şi respectiv a cererii totale din economie. Acest raţionament se aplică atât impozitelor asupra venitului individual al persoanelor fizice, cât şi asupra rezultatelor activităţii economice desfăşurate de persoanele juridice.

• cheltuielile statului în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor publice sunt parte componentă a cererii totale din economie.

Politica fiscală este parte integrantă a activităţilor economice generale ale statului,având legături puternice cu politicile sectoriale, monetare, bugetare, sociale, precum şi cu strategiile de dezvoltare naţională şi sectorială. Prin intermediul politicii fiscale pot fi încurajate anumite ramuri economice, care vizează anumite obiective, cum ar fi: stimularea agenţilor economici în ceea ce priveşte efectuarea de investiţii în anumite domenii; creşterea calităţii şi competitivităţii produselor; încurajarea producătorilor de nivel mic; stimularea exportului; protejarea mediului înconjurător prin împiedicarea activităţilor ce îl afectează; stumularea agriculturii; dezvoltarea unei economii echilibrate şi durabile şi, nu în ultimul rând prin atragerea de investitori în zonele rurale.

Politica fiscal-bugetară

Politica fiscal-bugetară poate fi structurată pe trei paliere, şi anume: politica cheltuielilor bugetare, politica resurselor bugetare şi politica soldului bugetar.

Prima componentă a politicii fiscal-bugetare se manifestă în sfera cheltuielilor publice bugetare şi se exprimă prin structurarea, dimensionarea şi stabilirea modurilor de finanţare a acestora. Ea presupune, de asemenea, stabilirea formelor, metodelor, instrumentelor şi tehnicilor ce pot fi folosite la realizarea proceselor de alocare şi cheltuire a resurselor bugetare.

A doua componentă se manifestă în sfera procurării resurselor bugetare şi se concretizează în stabilirea dimensiunilor şi structurii veniturilor bugetare publice, cuprinzând şi formele, metodele, instrumentele şi tehnicile utilizabile pentru procurarea lor. În cadrul politicii resurselor bugetare se remarcă decizii privind crearea, adaptarea sau modernizarea sistemului de impozite, taxe şi contribuţii obligatorii, din prelevarea cărora se crează resursele fiscale, alături de modurile de procurare a resurselor nefiscale, respectiv a resurselor cu caracter extraordinar.

A treia componentă a politicii fiscal-bugetare este politica soldului bugetar, ce se concretizează în dimensionarea şi modalităţile de finanţare a deficitului sau de plasare a excedentului bugetar. Se vizează derect măsura şi modul în care se asigură corelarea cheltuielilor bugetare cu veniturile curente, respectiv existenţa unor decalaje acceptabile.

Într-o primă fază, prin aplicarea politicilor se încearcă echilibrarea deplină a cheltuielilor cu veniturile bugetare, ceea ce înseanmă obţinerea unui sold bugetar egal cu zero, însă această opţiune este imposibil de aplicat în lumea contemporană.

În perioada modernă, politicile fiscal-bugetare promovează ca opţiuni aplicabile varianta excedentului bugetar, care este mult mai des întâlnită.

Aşadar, politica soldului bugetar se concretizează în opţiunile şi hotărârile referitoare la existenţa şi dimensiunile soldului, ce se determină ca diferenţă între cheltuielile totale şi veniturile curente, dar de asemenea această politică priveşte opţiunile şi deciziile de corelare a cheltuielilor bugetare totale cu resursele acoperitoare. De aici, se constată că, faţă de cerinţele echilibrării bugetului public prin politicile fiscal-bugetare se promovează soldul bugetar nagativ, respectiv bugetele deficitare, aplicate în majoritatea ţărilor lumii contemporane.

De-a lungul timpului se constituie mai multe tipuri de politici fiscal-bugetare.

Primul tip este considerat cel din perioada capitalistă, până la criza economică din 1929-1933. Acesta avea ca obiectiv achilibrarea bugetului de stat şi a bugetelor publice, nu admitea apelul la resurse bugetare extraordinare. Politica de procurare şi utilizare a resurselor bugetare avea la bază teza limitării cheltuielilor bugetare la nivelul structului necesar pentru asigurarea funcţionării normale a instituţiilor statului, acestea fiind considerate necreatoare de valoare. Prin aplicarea acestui tip de politică fiscal-bugetară, statul urmăreşte să susţină relansarea economiei aflate în criză, se crează premise favorabile realizării de investiţii, a ocupării mai depline a forţei de muncă şi creşterea producţiei.

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Politici Fiscale de Stimulare a Cresterii Economice.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
8/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
20 pagini
Imagini extrase:
20 imagini
Nr cuvinte:
7 118 cuvinte
Nr caractere:
41 941 caractere
Marime:
521.14KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Finanțe
Predat:
la facultate
Materie:
Finanțe
Profesorului:
Firtescu Bogdan
Sus!