Ce înseamnă plafonarea creditului?
Plafonarea (încadrarea) creditului – o modalitate de control şi de limitare, pe cale reglementativă, a volumului creditelor acordate de bănci.
În mod concret, încadrarea creditului presupune stabilitatea de către autoritatea monetară a ritmului de creştere a volumului creditelor adcordate de bănci, în raport cu anul precedent, luat ca an de bază.
*Ritmul de creştere a volumului creditelor bancare se stabileşte în funcţie de ritmul dorit de creştere a masei monetare.
Cînd este folosit?
Acest instrument de intervenţie este utilizat în perioadele cu inflaţie ridicată cînd, nefiind posibilă majorarea ratei dobînzii la un nivel prea mare, autorităţile monetare recurg, printre altele, la limitarea volumului creditelor bancare şi, prin aceasta, a creşterii masei monetare.
Prin urmare, autorităţile monetare îşi propun să influenţeze comportamentul agenţilor economici prin intermediul reglării volumului mijloacelor de plată pus la dispoziţia acestora.
Modalităţi de fixare a normelor
Prin referinţă la nivelul creditelor care figurează în activ (aceasta fiind regula generală), fie
Prin referinţă la elementele de pasiv, şi în mod particular la evoluţia depozitelor.
Un asemenea sistem a fost utilizat în Austria şi Finlanda. În Marea Britanie, în perioada 1973-1980, s-a practicat încadrarea creditului prin limitarea progresiei resurselor remunerate de bancă (depozitele la termen ale populaţiei, certificatele de depozit, depozitele interbancare). Tehnica respectivă a prezentat avantajul luării în considerare a evoluţiei contrapartidelor masei monetare şi asigurarea, din punct de vedere teoretic, a unui mai bun control asupra lichidităţii monetare.
Ce forme poate lua norma?
în procente
Formulate
în sumă absolută
la o dată de referinţă unică
Prin raportare
la media unei perioade
valoare brută (fără rambursări)
Exprimate în
valoare netă
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.