Piața de Capital

Capitolul 1. Concepte, definire, funcţii

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc cererea şi oferta de active financiare necesare dezvoltării, în cadrul firmelor, a producţiei de bunuri şi servicii.

Această piaţă specializată este piaţa de capital (în accepţiunea sistemului european) sau piaţa financiară (conform teoriilor specifice sistemului anglo-saxon).

Fascinaţiile pieţei de capital sunt numeroase. Fiecare participant la această piaţă urmăreşte realizarea unor aspecte importante pentru activitatea sa. Astfel, emitenţii sunt interesaţi de tehnicile, dimensionarea şi etapizarea procesului de finanţare, iar investitorii de strategiile moderne de gestionare a portofoliilor. Societăţile de servicii de investiţii financiare sunt preocupate de diversificarea obiectului de activitate prin acoperirea unei game largi de activităţi. Instituţiile de supraveghere urmăresc respectarea principiilor şi reglementărilor generale ale pieţei. Creatorii şi administratorii de pieţe sunt preocupaţi de aspecte mai puţin vizibile publicului larg, printre care: tehnicile de tranzacţionare, creditarea, garantarea, compensarea, decontarea operaţiunilor. Sistemul financiar prin definiţie, reprezintă ansamblul instituţiilor şi pieţelor care interacţionează între ele, pentru a îndeplini anumite funcţii, dintre care cea mai importantă este facilitarea transferului de fonduri de la cei care înregistrează excedente, către cei care se confruntă cu necesităţi financiare.

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt dirijate către orice entităţi publice şi private solicitatoare de fonduri.

Principalele funcţii tehnice ale pieţelor de capital sunt :

a) emisiunea şi vânzarea pentru prima dată de titluri financiare ale emitenţilor sau debitorilor către

posesorii de capitaluri financiare care doresc să cumpere valori mobiliare;

b) negocierea de valori mobiliare, cu condiţia ca acestea să fie vândute şi transformate în lichidităţi de primii lor posesori şi mai înainte de scadenţă.

Principalele funcţii economice ale pieţelor de capital sunt:

- concentrarea ofertei şi cererii companiilor listate;

- transferarea riscului inclus în investiţiile companiilor;

- realizarea protecţiei acţionarilor;

- reprezintă barometrul economiei ţărilor;

- datorită companiilor resursele financiare disponibile pe piaţa de capital sunt eficient realocate către sectoarele productive ale economiei.

Capitolul 2. Componenetele pieţei de capital

Piaţa de capital asigură legătura permanentă dintre emitenţi şi investitori, atât în momentul acoperirii cererii de capital, cât şi în procesul transformării în lichidităţi a valorilor mobiliare deţinute.

Piaţa de capital are două componente, întâlnite şi sub denumirea de funcţii, diferenţiate după emiterea (producerea) şi tranzacţionarea (comercializarea) titlurilor financiare:

a) Piaţa primară – vânzare iniţială de titluri;

b) Piaţa secundară – revânzare de titluri.

a) Piaţa primară

Piaţa primară reprezintă acel segment de piaţă pe care se emit şi se vând sau se distribuie valorile mobiliare către primii deţinători. Piaţa primară constituie un circuit de finanţare specializat.

Această piaţă permite transformarea directă a economiilor în resurse pe termen lung. Pe piaţa primară se emit valori mobiliare ce conferă anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri. Prin intermediul pieţei primare se pun în evindeţă mişcările de capitaluri dintr-o economie, generate de către emitenţi, în calitatea lor de solicitatori de capitaluri. Această piaţă permite finanţarea agenţilor economici.

Piaţa primară asigură întâlnirea cererii cu oferta de titluri, permiţând finanţarea activităţii agenţilor economici şi a colectivităţii publice. Este un mijloc de distribuire şi plasament de titluri.

Piaţa primară are rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt în capitaluri disponibile pe termen lung. Pe piaţa primară se vând valori mobiliare emise de acele entităţi care au nevoie de resurse financiare şi se cumpără de către alte entităţi sau persoane fizice posesoare de economii pe termen mediu şi lung.