Oportunitățile de Dezvoltare a Pieței de Capital din România

Orice societate în tranziţie îşi propune ca obiectiv crearea şi dezvoltarea unei pieţe specializate care să permită intermedierea transferului de fonduri de la investitori către emitenţi. Această piaţă specializată este piaţa de capital (în accepţiunea sistemului europen) sau piaţa financiară (conform teoriilor specifice sistemului anglosaxon).

Piaţa de capital poate fi definită ca: “piaţă a tranzacţiilor cu titluri financiare emise de către stat, societăţi pe acţiuni şi unităţi administrativ teritoriale” sau reprezintă “ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital (investitori) către cei care au nevoie de capital (emitenţi), cu ajutorul unor instrumente specifice (valori mobiliare) şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţile de servicii de investiţii financiare).

În acest context formarea şi dezvoltarea pieţei de capital în România este considerată o componentă esenţială a procesului de restructurare a economiei româneşti, de creare a mecanismelor şi instituţiilor specifice economiei de piaţă.

Fascinaţiile pieţei de capital sunt numeroase. Fiecare participant la această piaţă urmăreşte realizarea unor aspecte importante pentru activitatea sa.

Astfel, emitenţii sunt interesaţi de tehnicile, dimensionarea şi etapizarea procesului de finanţare, iar investitorii de strategiile moderne de gestionare a portofoliilor. Societăţile de servicii de investiţii financiare sunt preocupate de diversificarea obiectului de activitate prin acoperirea unei game largi de activităţi, de configurare optimă a front-office-ului şi back-office-ului. Instituţiile de supraveghere urmăresc respectarea principiilor şi reglementărilor generale ale pieţei. Creatorii şi administratorii de pieţe (tehnicienii) sunt preocupaţi de aspecte mai puţin vizibile publicului larg, printre care: tehnicile de tranzacţionare, creditarea, garantarea, compensarea, decontarea operaţiunilor.

Pieţele de capital ofera posibilitatea companiilor să concureze pe bază legală pentru fondurile investitorilor. Astfel orice decizie de achiziţie de noi active presupune obţinerea de capital suplimentar şi, în general, activele pe termen lung sunt finanţate de capitaluri pe termen lung oferite de diveriti investitori.

Având nevoie de capital suplimentar, compania are mai multe posibilităţi pentru a-l obţine:

• majorarea capitalului prin emisiune de acţiuni;

• obţinerea unui împrumut prin emisiune de obligaţiuni;

• contractarea unui credit de la o bancă.

În situaţia în care societatea face apel la acţiuni şi obligaţiuni ea va intra în sfera pieţei de capital, iar produsele oferite investitorilor se numesc valori mobiliare.

Valorile mobiliare se definesc ca „instrumente financiare negociabile emise in forma materiala sau evidentiate in cont, care conferă detinatorilor drepturi asupra emitentului.

1. Anghelache Gabriela - Bursa şi piaţa extrabursieră, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;

2.Prisecariu Maria, Stoica O., Dornescu V.-Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere , Ed. Sedcom Libris, 2005;

3. Prunea Petre -Piaţa de capital. Cronica provocării riscului, Ed. Economică, 2001;

4. Stoica Ovidiu - Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, Ed. Economică, 2002;

www.bvb.ro