Metode și Tehnici de Impunere

Orice comunitate locală este confruntată cu apariția numeroaselor cheltuieli legate de asigurarea bunăstării propriilor cetățeni, astfel încât este pusă în situația de a-și analiza politica de venituri pe care o duce pentru a găsi resursele necesare în vederea acoperirii lor. Dintre aceste resurse , impozitele locale au incidența cea mai ridicată.

În cadrul acestui referat prezentăm modalități de determinare a impozitelor locale, așa cum sunt ele constituite în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

În conformitate cu actul normativ prezentat anterior, la bugetele locale se mobilizează următoarele categorii de impozite:

- impozitul pe clădiri;

- impozitul pe teren;

- impozitul pe spectacol.

Impozitele locale sunt datorate bugetelor locale de către persoanele fizice ți juridice care, prin ceea ce dețin sau ceea ce prestează intra sub incidenta prevederilor locale privind impunerea.

Contribuabilii persoane fizice sunt reprezentați de:

- persoanele fizice;

- persoanele fizice care desfășoară activități economice în baza liberei inițiative (asociații familiale, asociații agricole etc. care nu dau naștere unei persoane juridice);

- persoane fizice care exercită în mod individual sau prin asociere orice profesie liberala (medic, notar, avocat, etc. )

IMPOZITUL PE CLĂDIRI

Baza legală

Baza legală pentru impozitul pe clădiri o constituie Legea nr. 571/2003, privind impozitele și taxele locale. Impozitul pe clădiri este definit, potrivit Legii nr. 571/2003, drept un impozit anual, de natura impozitelor pe avere, datorat pentru clădirile de orice fel, indiferent de destinația acestora și de locul unde se situează.

Subiectul impunerii

Calitatea de subiecți plătitori ai impozitului o au:

a) persoanele fizice proprietari de clădiri în mediul urban și rural;

b) persoanele juridice pentru clădirile aflate în proprietate, în administrare sau în folosință.

Sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri următoarele categorii de persoane:

- veteranii și văduvele de război sau văduvele necăsătorite ale veteranilor de război, precum și beneficiarii Decretului Lege nr. 118/1990, respectiv deținuți politici din perioada 6 martie 1945 - 21 decembrie 1989, precum și deportații în Bărăgan;

- urmașii eroilor martiri, răniți și luptătorii pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, conform Legii nr. 42/1990.

- fundațiile testamentare constituite potrivit legii cu scop de a întemeia, întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultura națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;

- beneficiarii de credite acordate de Agenția Națională pentru Locuințe, pentru locuința contractata pe întreaga perioada de rambursare a creditului.

Obiectul impunerii

Obiectul impunerii îl constituie:

- clădirile situate în municipii, orașe comune și sate aflate în proprietatea contribuabilului;

- clădirile proprietate de stat date în administrare sau folosință;

- clădirile din fondul locativ de stat.

Nu intră în sfera obiectului impozabil următoarele categorii de clădiri:

- clădirile instituțiilor publice, cu excepția celor folosite în alte scopuri;

- clădirile care potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura și arheologie, precum și muzeele și casele memoriale, cu excepția incintelor acestora folosite pentru activități economice;

- clădirile care prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute de lege;

- clădirile instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar, autorizate provizoriu sau acreditate;

- construcțiile și amenajările funerare din cimitire;

- construcții speciale cu ar fi: sonde de țiței, gaze, sare, platforme de foraj marin, centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, nuclearoelectrice, cai de rurale, galerii, planuri inclinate subterane și rampe de put, puțuri de mină, coșuri de fum, baraje și construcții petroliere, terasamente, cheiuri și altele de natură similară.

Prin clădire în sensul dat de O.G. nr. 36/30 ianuarie 2002 se înțelege orice construcție înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea de activități, de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale , de instalații și de alte asemenea, astfel, sunt luate în considerare și dependințele, cum ar fi: bucătăria, baia, pivnița, garajul, magazia, situate fie în corpul principal de clădire, fie în afara acestuia, dar și spațiile construite sub formă de chioșcuri, cabane, barăci, magazine, depozite, inclusiv cele demontabile și indiferent de natura materialelor utilizate la construcția acestora.

a. În regimul impunerii se includ și clădirile persoanelor juridice aflate în următoarele situații:

b. în rezerva sau în conservare;

c. amortizate integral;

d. noi, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce forma, cu începere de la 1 ale lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează pe numele noului contribuabil, proporțional cu perioada de timp rămasă până la sfârșitul anului;

e. clădirile demolate în condițiile legii, clădirile distruse și cele transmise în administrare sau, după caz, în proprietatea altor contribuabili, în cursul anului se scad de la impunere cu începere de la 1 ale lunii următoare celei care s-a produs una din aceste situații;