Legislația în afaceri

TITLURILE DE CREDIT

Titlurile de credit sunt înscrisuri care constată existenţa unei obligaţii comerciale care urmează a fi executată după trecerea unui anumit interval de timp.

Dezvoltarea relaţiilor de credit a condus la apariţia unei mari varietăţi de titluri de credit, care pot fi clasificate după mai multe criterii:

a) După conţinutul lor:

- titluri de credit care conferă posesorilor dreptul la o sumă de bani: efectele de comerţ (cambia, biletul la ordin, cecul), obligaţiunile, bonurile de tezaur, cărţile de credit

- titluri de credit care au valoare de monedă liberatorie, emise de stat sau de bănci

- titluri de credit care conferă posesorilor dreptul asupra unor mărfuri depozitate în anumite locuri sau aflate în curs de transport: warantul, scrisoarea de trăsură, conosametul

- titluri de credit care conferă drepturi complexe: acţiunile

b) După modul în care circulă:

- titluri de credit nominative – în cuprinsul lor este trecut numele posesorului legitim, care se transmit prin cesiune de creanţă;

- titluri de credit la ordin – se pot transmite prin gir = transmiterea titlului unei alte persoane şi înscrierea pe titlu a numelui noului posesor;

- titluri de credit la purtător – se transmit prin simpla predare a titlului.

CAMBIA

Cambia, ca instrument de plată şi ca titlu de credit, a avut de-a lungul secolelor un rol deosebit în dezvoltarea şi promovarea comerşului european şi mondial.

Întotdeauna cambia a vut o utilizare în sfere ce depaşeau adesea garnişele statale, de aici importanţa cunoaşterii normelor de folosire a cambiei pe plan internaţional şi chiar reglementarea la acest nivel a raporturilor cambiale. Astfel, Convenţia Internaţională de la Geneva din 1930 a asigurat, în interiorul ţarilor europene şi în relaţiile ecnomice internaţionale, un cadru comun normativ de mare utilitate în extinderea relaţiiolor comerciale, în concordanţă cu tendinţele seculare larg utilizate în spaţiul european şi nu numai.

Noţiunea de cambie vine de la un cuvânt de origine italiană, cambio, care inseamnă schimb.

În normele bancare, cambia este definită ca un instrument de plată ce exprimă obligaţia asumată de un debitor de a plăti la scadenţă o sumă de bani determinată, în favoarea unui beneficiar.

O caracteristică principală a cambiei este transferabilitatea ei. Cambia poate fi transmisă de la o persoană la alta, ceea ce înseamnă, pe de o parte, că obligaţia plătitorului, în termenii în care a fost formulată, rămâne valabilă, în timp ce creditorul se poate schimba de nenumărate ori, pe măsură ce cambia trece, din diverse cauze, şi cu diferite motivaţii, din mână în mână. Evident trecerea acestui instrument de la o personă la alta are temeiuri economice.

Transferul de creanţe de la persoană la persoană, de la un creditor la alt creditor are un caracter oneros şi se realizeazăpe baza interesului, nemijlocit, al fiecareia din părţile contractante.

Intervine astfel negociabilitatea cambiei.

Noul creditor acceptă cambia ca un instrument de plată, purtător al unei anumite valori.

Transferul de creanţe ca element specific al funcţionalităţii cambiei a fost instituit ca principiu al dreptului cambial, având drept bază de plecare principii de drept existente în dreptul cambial european.

Se poate spune că transferul de creanţe specific cambiei se bazează pe cesiunea de creanţe şi subrogare, principii de drept utilizate anterior.

Astfel, cesiunea de creanţe reprezintă actul prin care un creditor transferă altei persoane dreptul de creanţă, fie la modul gratuit, fie la modul oneros.

Actul de subrogare intervine atunci când o persoană îşi asumă obligaţiile alteia, îşi asumă deci unele răspunderi.

Toate persoanele implicate în ca,bie, mai ales în calitate de temporari beneficiari răspund solidar privind plata la scadenţă a cambiei.

Cambia este un instrument de plată cu termene depărtate în timp.

Este de fapt un instrument de plată privind o sumă de bani a cărei plată este prevăzută la un anumit termen.

Cambia este un înscris ce exprimă relaţiile dintre debitor şi creditor, respectiv consimţământul debitorului sau ordinul adresat debitorului de a plăti o anumită sumă la scadentă. Cambia este un semn al creditului, exprimând relaţia de credit între cele două părţi.

Pe de altă parte, cambia este un semn al banilor, reprezentând, pentru creditor, expresia unei sume de bani ce-i va reveni în timp, la data precizată de scadenţă.

Cambia are două forme de existenţă:

- biletul la ordin

- trata

Biletul la ordin este forma cambiei care se realizează prin intermediul a doi participanţi: beneficiarul şi plătitorul.

Trata este denumirea istorică a cambiei în care sunt implicaţi trei participanţi: beneficiarul, trăgătorul şi trasul.

Procesul cambial constituie succesiunea de acte şi evenimente care influenţează obligaţiile consemnate în cambie, în toată perioada de valabilitate a cambiei, de la emitere până la plată.