Înainte de a face o sinteză a definiţiilor date şomajului în literatura de specialitate,
trebuie precizat că, la origine, noţiunea de şomaj era sinonimă cu aceea de “inactivitate”.
Cuvântul “şomaj” din limba română provine din cuvântul francez “chomage”. La rândul său,
acesta derivă din latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec “cauma”, care
înseamnă “căldură mare”, din cauza căreia înceta orice activitate.
Definirea indicatorilor statistici ai şomajului
Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază şomajul sunt de două
feluri:
- indicatori absoluţi;
- indicatori relativi.
Indicatorii absoluţi sau indicatorii de nivel se referă la numărul efectiv de şomeri. Ei se
exprimă în “persoane” (“mii persoane”) şi se determină pentru anumite perioade de referinţă:
lunar, trimestrial sau anual. Numărul şomerilor se calculează şi în corelaţie cu anumite
variabile demografice, ca: vârstă, sex, stare civilă, dar şi ţinând cont de pregătirea
profesională, de nivelul studiilor sau de repartiţia teritorială.
O caracteristică aparte urmărită în ceea ce priveşte analiza şomajului este durata
acestuia. Din acest punct de vedere, se identifică un şomaj de scurtă durată (sub un an) şi un
şomaj de lungă durată (pe o perioadă mai mare de un an).
Şomerii, a doua componentă a populaţiei active, reprezintă o categorie economică a
cărei definire a suscitat numeroase abordări.
În statistica românească, efectivul şomerilor se determină în două variante:
- Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau
înscrise la Oficiile forţei de muncă şi şomaj, indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de
sprijin, ajutor de şomaj, sau alte forme de protecţie socială.
- Şomerii în sens B.I.M. sunt persoanele de 15 ani şi peste care în decursul perioadei de
referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;
- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode
pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de
plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri sau
răspunsuri la anunţuri, apel la rude, prieteni, sindicate etc;
- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un
loc de muncă;
Sunt incluse, de asemenea:
- persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la
lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară
perioadei de referinţă;
- persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi,
pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să
înceapă lucrul.
Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea şomajului este unul din cei mai
importanţi indicatori macroeconomici: rata şomajului. Aceasta se determină prin raportarea
numărului total de şomeri la populaţia activă şi se exprimă în procente. Nivelul ratei
şomajului şi evoluţia acesteia reprezintă unul din barometrii în funcţie de care se iau anumite
măsuri de protecţie socială sau decizii de politică economică.
Ca relaţie generală de calcul, rata şomajului se determină prin raportarea unui
indicator care exprimă şomajul (numărul de şomeri-Ş) şi un alt indicator care măsoară
populaţia de referinţă. Concret, acest indicator se poate determina în modalităţi variate. Relaţiile de calcul pot sădifere în practică, în funcţie de legislaţia naţională sau de informaţiile disponibile. Diferenţele care apar sunt determinate de elemente cum sunt:
- Termenii de raportare şi se referă la numitorul raportului care poate fi populaţia activă sau,
de exemplu, populaţia în limitele vârstei de muncă.
- Conţinutul indicatorilor primari luaţi în calcul;
- Sursele de colectare a informaţiilor;
- Metodologia de calcul.
Informaţiile cele mai precise privind rata şomajului sunt obţinute cu prilejul
recensămintelor. Recensămintele şi anchetele prin sondaj sunt surse de date foarte
costisitoare, care, la nivelul ţării noastre nu pot fi realizate cu o periodicitate corespunzătoare
(lunară) pentru asigurarea cu informaţii necesare. Se recurge, prin urmare la surse de date
administrative, afectate însă de legislaţia în vigoare.
În statistica internaţională se utilizează următoarele rate de şomaj:
Rata globală standardizată BIM, care se calculează ca raport între numărul şomerilor
în sens BIM şi populaţia activă totală; are cea mai mare sferă de cuprindere, fiind cea mai
utilizată în comparaţiile internaţionale;
Rata globală standardizată CEE care este raportul dintre numărul de şomeri şi
populaţia activă civilă;
UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR ,ANUL I
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.