Impozitele

Impozitul reprezentă o pârghie financiară, deosebit de important, prin intermediul căreia statul poate interveni în economie. Este cea mai eficientă cale prin care statul poate încuraja anumite tipuri de activităţi sau de a determina restrângerea altora.

Impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau din averea personalor fizice şi juridice la dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului.

Elementele care caracterizează un impozit sunt:

a. subiectul impozabil;

b. suportatorul impozitului;

c. obiectul impozabil;

d. sursa impozitului;

e. unitatea de impunere;

f. cota de impunere;

g. termenul de plata;

h. asieta (modul de asezare a impozitului).

Clasificarea impozitelor:

Pentru clasificarea impozitelor se folosesc mai multe criterii deoarece unul şi acelaşi impozit poate avea diferite implicaţii în viata social-economică, în funcţie de pozitţia de pe care a fost apreciat. Asemenea criterii de clasificare sunt:

a) în funcţie de impactul asupra suportatorului regăsim:

- impozite directe – se stabilesc în sarcina platitorului fie în funcţie de venitul pe care îl obţine, fie în funcţie de averea sa. Ca regulă generală, la impozitele directe plătitorul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoană.

- impozitele indirecte – nu se stabilesc în mod direct pe plătitor, ci asupra vânzării de bunuri sau prestărilor de servicii şi lucrari. Ele vizează cheltuirea veniturilor, motiv pentru care mai sunt denumite impozite pe cheltuieli. La impozitele indirecte suportatorul este cu totul altă persoană decât plătitorul, în cele din urmă, suportatorul fiind consumatorul final.

b) în funcţie de neutralitatea faţă de contribuabil:

- impozite reale – se stabilesc în funcţie de mărimea materiei impozabile (imobile, pământ etc) facând abstracţie de situaţia personală a plătitorului;

- impozite personale – sunt cele ce ţin cont de situaţia contribuabilului şi sunt reprezentate, în special, de impozitele pe venit; se mai numesc şi impozite subiective.

c) după obiectul impozabil impozitele pot fi:

- impozite pe venit;

- impozite pe avere;

- impozite pe cheltuieli (pe consum).

d) după scopul introducerii impozitului:

- impozite cu caracter fiscal – adică urmăresc să producă venituri pentru buget şi se vizează randamentul lor;

- impozite cu caracter de ordine – adică cu scopul de a asigura ordine într-un anumit sector (exemplu-taxa pe divorţ).

e) în funcţie de frecvenţa perceperii:

- impozite permante (marea majoritate);

- impozite incidentale (exemplu-asupra îmbogăţiţilor de război).

f) în funcţie de locul în care impozitul se face venit:

- impozite federale;

- impozite ale statelor;

- impozite ale colectivităţilor locale.

IMPOZITUL PE VENIT

-IMPOZITUL PE SALARII-

A.Impozitul pe venit este acel impozit la care plătitorul (una şi acceeaşi persoana cu suportatorul) este persoana fizică sau juridică care realizează venit şi este, totodata, una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului de stat, izvorul principal al formării venitului bugetului de stat şi al finanţării cheltuielilor publice.

Din punct de vedere al opţiunilor fiscalităţii, impozitul pe venit este o opţiune economică, fiind o prelevare obligatorie asupra venitului, acest venit cunoscând mai multe forme economice.

Venitul intră în patrimoniul contribuabilului, aşadar impunerea asupra acestuia este o impunere la sursă.

B.Impozitul pe salarii :

SALARIZAREA

Salarizarea este componentă centrală a sistemului de recompense. Salariile acordate trebuie să fie corelate cu productivitatea muncii, şi anume creşterile fondului de salarii trebuie să se situeze, ca ritm, în urma creşterii productivităţii

Principiile sistemelor de salarizare:

- Salariul reprezintă un preţ plătit pentru factorul muncă şi este necesar să se stabilească prin mecanismele pieţei;