Impactul TVA asupra Activității Economice

Capitolul I

Caracterizare generala a T.V.A

Impozitele indirecte reflectate în situaţiile financiare constituie, în general, costuri ale agenţilor economici, excepţie facând taxa pe valoare adăugată care este echivalentul unei taxe asupra consumului, bazată pe o tehnică de acoperire specifică. Asfel, modul de aşezare şi percepere a taxei se bazează pe dreptul de deducere, ca principiu fundamental al taxei pe valoare adaugată. Exercitarea acestui drept depinde de anumite condiţii care îl limitează, dar, ca regulă generală, taxa pe valoare adaugată este recuperabilă în toate stadiile de producţie şi distribuţie (excepţie făcând stocurile de produse finite pentru care taxa pe valoare adaugată se calculează şi se colectează la livrarea acestora), prin faptul că din taxa facturată pentru bunurile livrate şi serviciile prestate se scade taxa aferentă bunurilor sau serviciilor achiziţionate destinate realizării de operaţiuni taxabile.

Pentru bugetul statului, taxa pe valoare adaugată este un impozit indirect stabilit şi perceput asupra valorii adaugate în fiecare stadiu al producţiei şi al distribuţiei, şi nu asupra întregii valori a produsului sau serviciului.

Valoarea adaugată reprezintă diferenţa dintre încasările obţinute din vânzarea bunurilor sau prestarea serviciilor şi plăţile efectuate pentru bunurile şi serviciile aferente aceluiaşi stadiu al circuitului economic.

Prin stabilirea valorii adăugate se evită înregistraile repetate ale consumurilor externe ( consumuri provenind de la terţi) ale întreprinderilor productive. Practic, aceasta cuprinde marja comercială din revânzarea mărfurilor şi aportul industrial propriu din activitatea de exploatare.

1.1 Scurt istoric privind introducerea şi adoptarea în Romania

Până la iulie 1993, impozitul pe circulaţia mărfurilor a deţinut locul principal cadrul impozitelor indirecte.

În alte ţări acest impozit este numit ,,pe cifra de afaceri” (taxa generală pe vanzări) şi a fost instituită după primul razboi mondial, fiind aşezat asupra deverului total al întreprinderilor industriale şi comerciale.

În domeniul taxei pe valoare adaugată, armonizarea a vizat îndeosebi baza de impozitare şi cota de impunere daca în privinţa bazei de impozitare s-a realizat o anumita omogenitate în statele membre (determinată de obligaţia statelor membre de a contribui la bugetul Uniunii Europene cu o parte din taxa pe valoare adaugată încasată), în sensul generalizării tranzacţiilor care fac obiectul impunerii, la nivelul cotelor de impunere există diferenţe importante (cea mai mica cotă de taxă pe valoare adaugată de 15% se aplică în Luxemburg, iar cea mai mare de 25%, în Danemarca şi Suedia – la inceputul anului 2003). Cota de taxă pe valoare adaugată aplicată în România se înscrie în tendinţele care se manifestă în toate celelate ţări, în prezent existând o cotă standard de 24% aplicabilă operaţiunilor impozabile, cu excepţia celor scutite de taxă pe valoarea adaugată.

Deşi s-au făcut progrese în armonizarea taxei pe valoare adaugată, administrarea taxei pe valoare adaugată continuă să fie complicată, solicitând multe informaţii, care necesită timp şi costuri pentru a fi îndeplinite, în timp ce fraudele fiscale au luat amploare.

Obiectivul care se află la originea tuturor demersurilor legislative care vizeaza taxa pe valoare adaugată intracomunitara este cel de suprimare a formalităţilor inerente trecerii frontierei, cu menţinerea taxării în ţară de sosirea bunului.