Forme ale taxelor vamale și impactul lor asupra relațiilor economice internaționale

CAPITOLUL 1. Caracterizarea taxelor vamale

Taxele vamale sunt impozite indirecte care se percep de stat asupra importului, exportului și tranzitului de mărfuri. Prin taxele vamale statul poate să protejeze economia națională. Plătitorii taxelor vamale sunt persoanele fizice și cele juridice care au ca activitate importul, exportul sau tranzitul de mărfuri.

1.1.Scurt istoric

Taxele vamale sunt practicate de foarte mult timp, existența lor fiind atestată de numeroase documente istorice. Astfel, au existat taxe care se încasau la granițe pentru toate tipurile de marfă, în momentul în care mijloacele de transport treceau prin centrele urbane, cu prilejul vânzării lor și la ieșirea din țară. Se practicau taxe vamale și în interiorul țării, ca de exempli la intrarea în orașe sau pe poduri.

A existat un timp în care taxele vamale au reprezentat aproape sursa principală de venituri în bani și mărfuri a domniilor, fiind aplicate pe toate mărfurile importate, exportate și în tranzit. Regimul taxelor vamale a fost fixat prin convenții, tratate sau privilegii comerciale încheiate de domnii țărilor române cu cu șefiii statelor cu care aveau relații comerciale precum și cu anumite centre comerciale străine sau asociații de negustori. Nu toate categoriile de mărfuri se taxau egal, pentru unele acordându-se reduceri iar pentru altele plătindu-se mai mult. Însă până în a doua jumătate a secolului al XVI – lea, taxele uniforme au fost cele care au caracterizat politica vamală.

Valoarea vamală nu coincidea cu cea reală, ci reprezenta o valoare stabilită uneori prin cutumă, alteori prin convenția ad-hoc intervenită între vameși și negustori.

Taxele vamale erau plătite fie în natură, fie în bani, plata vămii neconstituind o obligație generală și fără excepții. De la impunerile vamale existau și derogări care erau îmsă prevăzute în mod oficial.

Cei care aveau dreptul de a organiza și de a percepe taxe vamale erau regele, voievodul, principele sau concesionatul, în favoarea unor orașe sau persoane fizice, precum nobili, negustori, indigeni sau străini.

În ceea ce îi privește pe concesionari, aceștia plăteau arenda direct suveranului sau negustorului care, avansân fondurile de care acest avea nevoie, le putea recupera direct de la concesionari.

“În condițiile diversificării fluxurilor internaționale de materii prime, produse, servicii economice, ale necesității racordării economiei naționale la fluxurile economiei mondiale, taxele vamale nu constituie o formă ideală de impunere. Utilizarea acestora în scopul asigurării unei pritecții temporare a producției industriale în recesiune, constituia o necesitate, întrucât costurile de restructurare rapidă a economiei erau dificil de finațat. Pentru aa sigura timpul necesar luării unor decizii structurale, care să contribuie la redresarea agenților economici, se impune protecția economiei.

Demararea liberalizării prețurilor și a schimburilor comerciale, alături de refoorma cursului de schimb, a necesitat reforma structurării diversificate a taxelor vamale. Acestea au fost ajustate în mod progresiv. Politica vamală a trebuit ssă armonizeze trei restricții contradictorii. Acestea influențau asupra tratamentului fiscal al schimburilor aconomice externe și asupra economiei românești.

Deschiderea economiei prin liberalizarea schimburilor pentru a preveni ineficiența, s-a impus a fi armonizată cu protejarea temporară a structurilor productive ale economiei naționale, pentru a se evita încetarea activității agenților economici care puteau deveni rentabili. Luarea deciziilor a impus o anumită prudență, datorită implicațiilor operațiunilor de comerț exterior asupra soldurilor balanței comerciale și a balanței de plăți. În același timp, politica vamală a României a fost influențată de protocolurile și acordurile internaționale încheiate. În calitate de țară semnatară a Acordului General pentru Tarife și Comerț, ajustarea taxelor vamale a avut în vedere evoluția deciziilor țărilor membre. Susținerea și amplificarea schimburilor economice cu țările Uniunii Europene a necesitat adaptarea permanentă la evoluția politicii vamale comunitare.

Prin deciziile luate s-a acționat în direcția revizuirii licențelor de import-export, eliminării taxelor vamale de export pentru persoanle juridice, reducerii majorității cotelor de impunere. Tariful vamal a fost ajustat în mai multe etape și s-a instituit regimul vamal drawback. În urma instituiri acestui regim, taxele vamale de import percepute se retituie total sau parțial indiferent dacă mărfurile importate sunt reexportate în aceeași stare, încorporate în produse exportate sau au fost transformate, prelucrate sau reparate în vederea exportului.

Din punct de vedere al plătitorilor legali taxele vamale prevăzute în tariful vamal, au fost stabilite difernțiat pentru persoanele juridice și respectiv pentru persoanle fizice.

Pentru a evita apariția unor distorsiuni, s-a plecat de la principiul conform căruia, toți agenții economici indiferent de forma de proprietate plătesc taxe vamale pentru toate mărfurile importate. Totuși s-au acordat anumite exceptări de la plată în mod temporar. Acestea s-au acordat și se acordă, în limita unor contigente valorice administrate prin licențe de import eliberate de Ministerul Comerțului cu avizul Ministerului Industriilor, generând rectificarea fluxului fiscal care finanțează bugetul de stat.