Exigențe ale integrării României în Uniunea Europeană - impactul aderării asupra economiei naționale

Capitolul 1. Exigențe ale integrării României la Uniunea Europeană

1.1 Criterii generale

Prima țară din Europa Centrală și de Est ce a avut relații oficiale înainte de anul 1990 cu Comunitatea Europeană, printr-un accord din 1974, a fost România fiind inclusă de asemenea în Sistemul Generalizat de Preferințe.

Relațiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeana există din anul 1990.Atât România cât și Uniunea Europeană au hotărât să semneze la 1 februarie 1993, Acordul European de asociere între România și Comunitatile Europene și statele membre, acord care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995.

Clauzele acestui acord prevăd faptul că România a devenit membru asociat și au fost puse bazele pentru viitoarea aderare. Obiectivul final urmărit de țara noastra este de a deveni membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.

România a fost obligată să îndeplinească criterile de aderare constituite la Copenhaga pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene și să schimbe sub o altă formă legislația Uniunii Europene în legislația națională, de asemenea să o pună în practică prin structuri administrative și juridice corespunzătoare.

Totalitatea reglementărilor și politicilor emise de instituțiile Uniunii sunt cuprinse într-un proces de transpunere a legislației comunitare numit acquis comunitar ce este structurat pe ce 31 de capitole de negocire ce corespund unui anumit sector de activitate precum agricultura, protecția mediului, impozitarea și de asemenea politica socială.

Pentru a deveni membru al Uniunii Europene, România trebuie să adopte acquis-ul şi sa-l îndeplinească. Negocierile pentru fiecare capitol din cadrul acquis-ului au fost făcute de către un ministru din partea României, ce purta numele de integrator de capitol în limbajul de specialitate.

Pe plan economic aderarea României la Uniunea Europreană a determinat :

constituirea unei zone de liber schimb,

cooperarea economică si financiară pentru susținerea restructurarii economiei românesti.

Pe plan politic :

formarea unui cadru instituțional pentru efectuarea unui dialog politic între părți.

Acordul European de asociere a României la Uniunea Europeana cuprinde clauze pentru fiecare sector principal de activitate:

- în sectorul schimburilor comerciale bilaterale se preconizează stabilirea între părti a unei zone de comerț liber, care are drept scop eliminarea obstacolelor tarifare si netarifare ce au loc între relatiile comerciale dintre Romania si Uniunea Europeana;

- aderarea României la Uniunea Europeana presupune existența unui cadru economic care sa fie corespunzător cu funcționarea Uniunii Europene și cu mecanismele comunitare.

Ca și o consecință a acestui fapt, s-a impulsionat descentralizarea sectorului de stat și formarea unui nucleu intens de întreprinderi de dimensiuni mici și mijlocii, asocierea standardelor romănești la legile comunitare, asocierea cursului leului de euro , dar și de asemenea și producerea unor modificări în ceea ce privește structura populației ocupate în cadrul sectorului economic, deoarece dorim să fim cât mai aproape de nivelul statelor membre din Uniunuea Europeană.

1. Gabriel Ștefura, România și problemele integrării europene, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2006.

2. Ion Pohoață, Liviu Maha, Efectele economico-sociale ale aderării României la Uniunea Europeană, Editura Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași , 2007.

3. Luciana Alexandra Ghica, România și Uniunea Europeană, Editura Meronia, București, 2006.

Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, specializarea Finante -Banci