Evaziune fiscală

Lucrarea urmăreşte importanța impozitării în demersul consolidării bugetare a statului şi impactul negativ al fraudei și al evaziunii fiscale. Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale este importantă pentru a se asigura atât protecția veniturilor, cât și încrederea cetățenilor în corectitudinea și eficacitatea sistemelor de impozitare.

Dintre toate infracţiunile, evaziunea fiscală este cu siguranţă, cea care beneficiază de cea mai mare atenţie din partea opiniei publice, având din ce în ce mai multe victime. Aceasta diminuează resursele financiare necesare finanţării cheltuielilor publice şi creează distorsiuni concurenţiale în detrimentul contribuabilor care declară pe bună dreptate veniturile impozabile şi să-şi plătească impozitele corespunzătoare (Cârlescu). În acest scop, au fost supuse analizei, măsurile pe care statele membre trebuie să le întreprindă pentru a controla îndeaproape fenomenul, precum și acordurile la care trebuie să se ajungă nivelul Uniunii Europene.

O abordare coordonată la nivel european poate întări capacitatea colectivă de a combate frauda și evaziunea fiscală în vederea promovării unor standarde ridicate de guvernanță fiscală la nivel mondial. Pe fondul tranformărilor economice, evitarea plăţii obligaţiilor fiscale a condus, tot mai des, la necesitatea asistenţei din partea specialiştilor în domeniul fiscal în căutarea tot mai multor lacune în sistemul economic al statelor.

Cuvinte cheie

venituri impozabile, evaziune fiscal, resurse, lacune, standard, măsuri

Introducere

Frauda și evaziunea fiscală limitează capacitatea statelor membre de a colecta venituri și de a-și pune în aplicare politica economică. Conform estimărilor, zeci de miliarde de euro, reprezentând adesea sume nedeclarate și neimpozitate, se află în continuare în jurisdicții offshore, reducând veniturile fiscale naționale. Punerea în aplicare a unor acțiuni decisive care să aibă drept obiectiv reducerea la minimum a fraudei și a evaziunii fiscale ar putea genera venituri suplimentare în valoare de miliarde de euro pentru bugetele publice din întregul spaţiu european.

Mai mult, frauda și evaziunea fiscală constituie o provocare în materie de corectitudine și echitate. Corectitudinea este o condiție esențială pentru ca reformele economice necesare să fie acceptabile din punct de vedere social și politic. Sarcina fiscală ar trebui să fie distribuită mai uniform, prin asigurarea faptului că toată lumea, indiferent dacă este vorba de lucrători mai puțin calificați, de întreprinderi multinaționale care beneficiază de piața unică sau de persoane înstărite cu economii în jurisdicții offshore, contribuie la finanțele publice prin plata unei contribuții echitabile. Corectitudinea și echitatea înseamnă, de asemenea, crearea unor sisteme de impozitare mai bune și mai juste.

Lumea întreagă aşteaptă cu înfrigurare răspunsuri la setul de întrebări privitoare la soluţiile ce ar putea salva economia Uniunii Europene aflată în cea mai profundă criză de după cel de al Doilea Război Mondial. Se acceptă, aproape în unanimitate, faptul că, actuala criza economică nu reprezintă decât o componentă a crizei globale . Este, poate, partea vazută şi deplin recepţionată a crizei atotcuprinzătoare, pentru simplul fapt că aceasta generează efecte distructive asupra nivelului de viaţă al oamenilor, indiferent unde locuiesc şi muncesc aceştia. (Florescu, 2012)

Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale necesită acțiuni la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel mondial. Procesul de integrare europeană a dus la o integrare mai strânsă a economiilor tuturor statelor membre, înregistrându-se volume ridicate ale tranzacțiilor transfrontaliere, precum și diminuarea costurilor și a riscurilor aferente acestor tranzacții. Procesul a generat avantaje enorme pentru cetățenii și întreprinderile europene, însă, în schimb, a creat provocări suplimentare pentru administrațiile fiscale naționale în ceea ce privește cooperarea și schimbul de informații. Experiența a arătat că statele membre pot face față în mod eficace acestor provocări numai dacă acționează împreună, pe baza unui cadru convenit la nivelul UE.