Evaluarea obligațiunilor și a acțiunilor

Introducere

În primul capitol al referatului voi prezenta aspectele generale ale obligaţiunilor, definire, terminologie, tipologie, metode de emisiune, precum voi face şi o mică analiză comparativă între obligaţiuni şi acţiuni.

Înţelegerea elementelor tehnice ale obligaţiunilor este foarte importantă, mai ales pentru investitori, de aceea voi descrie fiecare element în parte cu toate caracteristile esenţiale ale acestora. În ceea ce priveşte clasificarea obligaţiunilor voi face o prezentare foarte detaliată în funcţie de mai multe criterii.

De asemenea, voi dedica un subcapitol doar emisiunii de obligaţiuni unde voi prezenta caracterul public şi privat, precum avantajele şi riscurile emisiunii acestor titluri primare.

Analiza comparativă dintre acţiuni şi obligaţiuni va cuprinde în special avantajele şi dezavantajele acestora.

În al doilea capitol voi prezenta aspectele teoretice ale evaluării obligaţiunilor cu exemplificare practică pentru fiecare subcapitol.

Subcapitolele vor fi grupate după fiecare factor ce influenţează evaluarea şi evoluţia obligaţiunilor. Primul subcapitol va fi dedicat metodei celei mai cunoscute de evaluare a obligaţiunilor, respectiv capitalizarea veniturilor. Factorii determinanţi ai evaluării obligaţiunilor prezentaţi în subcapitolele capitolului al doilea vor fi inflaţia prevăzută, riscul ratei dobânzii şi termenul până la maturitate, randamentul până la maturitate, valoarea intrinsecă, valoarea prezentă netă şi valoarea intrinsecă a obligaţiunilor cu dobândă bianuală.

Fiecare factor ce influenţează evaluarea obligaţiunilor va avea o parte aplicativă detaliată cu mici concluzii referitoare la valoarea obligaţiunilor viitoare.

CAPITOLUL I

Obligaţiunile – Prezentare generală

1.1. Definiţie şi caracteristici

Obligaţiunile sunt titluri primare, active de capital de împrumut emise pe termen mediu şi lung de societăţi comerciale, autorităţi locale (municipale) sau de guvern şi care oferă o dobândă periodică, fiind răscumpărate până la scadenţă.

De asemenea obligaţiunile sunt valori mobiliare emise cu dobândă (sau cu discount, în cazul obligaţiunilor cu cupon zero) prin care emitentul se obligă să plătească deţinătorului, la anumite intervale de timp, o anumită sumă de bani, numită “cupon”, precum şi să restituie principalul la maturitate.

Titlurile de credit sunt active financiare emise pe termen scurt ca instrumente ale pieţei monetare şi pe termen mediu şi lung, instrumente ale pieţei de capital. Investitorii care deţin astfel de titluri le pot vinde înainte de scadenţă, recuperându-şi anticipat capitalul financiar investit. Obligaţiunile fac parte din categoria titlurilor de credit pe termen lung, sunt valori mobiliare şi în acelaşi timp titluri primare, având o piaţă secundară, fiind negociabile pe pieţe organizate.

Din punct de vedere financiar obligaţiunile sunt titluri de credit, creanţe care dau dreptul deţinătorului lor să primească anual un venit fix sub formă de dobândă iar la scadenţă să i se ramburseze împrumutul acordat. Spre deosebire de acţiuni care dau dreptul la un câştig sub forma dividendului care este variabil, obligaţiunile sunt purtătoare de dobânzi fixe, pe care le plăteşte emitentul indiferent de rezultatele obţinute. Din această cauză obligaţiunile fac parte şi din categoria instrumentelor financiare cu venit fix.

Obligaţiunile se caracterizează în principal prin următoarele elemente:

- valoarea nominală (VN) - valoarea stabilită la emisiunea unei obligaţiuni este valoarea ei nominală. De asemenea, reprezintă valoarea de referinţă pentru calculul dobânzii, al valorii de emisiune şi al valorii de rambursare pe care firma s-a angajat să o plătească deţinătorului obligaţiunii la termenul de scadenţă. Se mai numeşte valoarea împrumutului sau principal;

- valoarea de emisiune (VE) – valoarea ce trebuie plătită de investitorii ce subscriu la o emisiune de obligaţiuni. Obligaţiunile pot fi emise cu ;

- valoarea rambursării (VR): toate împrumuturile obligatare sunt rambursabile, iar dreptul celor care au cumpărat obligaţiunile la rambursarea creanţei este garantat cu patrimoniul emitentului. Rambursarea se face cel puţin la valoarea nominală a obligaţiunii. Sunt cazuri când în prospectul de emisiune se poate conveni rambursarea unei sume mai mari. Diferenţa dintre preţul emisiunii şi cel de rambursare se numeşte ''primă de rambursare''. Rambursarea se poate face cu ;

- durata de viaţă – se referă la perioada de timp de la emisiunea obligaţiunilor şi până la scadenţă. Aceasta este de minimum 1 an putând ajunge şi până la 50-100 de ani pe pieţe stabile, cu tradiţie. Pe parcursul acestei perioade obligaţiunile pot fi tranzacţionate, deci au o piaţă secundară;

- termenul până la scadenţă – reprezintă perioada de timp din momentul actual şi până la scadenţă. Este evident că după emisiunea primară, obligaţiunile se tranzacţionează pe perioada lor de viaţă termenul până la scadenţă diferind de obicei de durata lor de viaţă;

- dobânda nominală (cuponul) - este suma plătită contra unui cupon detaşabil din corpul certificatului obligaţiunii în cazul obligaţiunilor materializate prin înscrisuri de valoare. Mărimea dobânzii se determină aplicând rata nominală a dobânzii obligaţiunii la valoarea nominală a titlului emis. Suma fixă anuală încasată ca dobândă la împrumut se numeşte de altfel şi cupon. Ea se plăteşte o dată la trei luni, o dată la şase luni sau o dată pe an, la date fixe stabilite la emisiune ;

- rambursarea datoriei - se poate face o singură dată la scadenţa împrumutului sau fracţionat an de an la date stabilite de la început.