Cursul de Schimb al Leului

I)Cursul de schimb al leului-prezentare generală

Cursul de schimb este determinat de o suită de fenomene economice, politice și sociale proprii fiecărei tări emitente de monedă. De asemenea economia mondială exercită o influență importantă asupra evoluției cursului de schimb. Fiecare tară menționează o serie de elemente în ceea ce privește modul de definire a valorii monedei, tipul de curs practicat, modalitatea de contare a valutelor în moneda națională, autoritățile care stabilesc și supraveghează cursul valutar etc.

Cursul de schimb sau cursul valutar este prețul la care moneda naționlă se schimbă cu o altă monedă și reprezintă rezultatul raportului dintre cerere și ofertă. Prin cerere se înțelege cantitatea de valută achiziționată la un moment dat pe piață valutară și la diferite valori ale valutei.

Variațiile cursului valutar sunt date de variațiile cererii și a ofertei de valută, astfel creșterea cererii de valută duce la creșterea cursului valutar determinând deprecierea monedei, iar scăderea cererii de valută are ca efect scăderea cursului valutar determinând aprecierea monedei; creșterea ofertei de valută duce la scăderea cursului valutar de echilibru determinând aprecierea monedei, iar scăderea ofertei de valută duce la creșterea cursului valutar de echilibru determinând deprecierea monedei. Cursul valutar de echilibru se constituie pe baza cererii și ofertei de valută, cantitatea de valută cerută este egala cu cantitatea de valută oferită.

La nivelul fluctuației cursului valutar se poate vorbi despre:

- aprecierea valutară (moneda iși mărește puterea de cumpărare în raport cu alte valute pe un interval de timp

- revalorizarea(majorarea prin lege a valorii unei monede)

- deprecierea (o monedă își diminueaza puterea de cumpărare în raport cu alte valute pe un interval de timp dat)

- devalorizarea (micșorarea prin lege a valorii unei monede)

Clasificarea cursului valutar:

a) după gradul de stabilitate

- cursul punctelor de aur (caracterizează sistemele monetare bazate pe etalonul monedă-aur)

- cursul stabil (începând cu 1944, țările membre FMI sunt obligate să mențină evoluția cursului monedelor naționale în anumite limite față de paritatea valutară)

- cursul flotant (cursul valutar se formează și oscilează fără limite prestabilite)

b) în funcție de autoritatea (sau locul) unde se formează cursul valutar

- curs oficial (autoritatea monetară națională stabilește în mod unilateral cursul)

- curs de piață (se formează la nivel interbancar, în funcție de raport cerere-ofertă)

- curs reprezentativ (utilizat de FMI în raport cu țările membre)

- curs bursier (se stabilește în țările în care sistemul bursier este preponderent)

- curs tolerant (bursa neagră-tări cu restricții valutare sau monede neconvertibile)

c) după numărul de cursuri

-cursuri unice (autoritățile monetare stabilesc un singur curs pentru fiecare monedă straină)

- cursuri multiple (autoritățile monetare stabilesc mai multe cursuri pentru aceeași monedă straină)

d) după modalitatea de cotare

–cursuri de schimb directe (unitatea monetară străină constantă este exprimată în monedă națională care variază în funcție de valuta cotată)

-cursuri de schimb indirecte (unitatea monetară națională constantă este exprimată în monedă straină)

-cursuri încrucișate ( implică intervenția unei a treia monede pentru a echivala moneda străină cu moneda națională)

e) după termenul la care este valabil cursul

– cursuri la vedere (operațiunile de vânzare-cumpărare a valutei la vedere, mișcarea banilor în cont se face într-un interval de 48 de ore)

-cursuri la termen (operațiunile de vânzare-cumpărare a valutei la termen, mișcarea banilor se face într-un interval de timp mai mare de 48 de ore)

Paritatea puterii de cumpărare reflectă bunurile și serviciile ce se pot achiziționa cu unitățile monetare din două țări. Cursul valutar este determinat de puterea de cumpărare care este definită de factori atât interni (factori economici, de ordin monetar, macroeconomici) cât și externi (poziția economică a țării, raport cerere-ofertă, factori economici, politici, sociali, militari pe piața internațională).

II)Politica cursului de schimb

După 1989, cursul de schimb a constituit un punct critic al politiciiautorităților române. S-au remarcat două opțiuni doctrinare în privințacursului valutar al leului: ca instrument de influențare a balanței de plățisau ca pârghie antiinflaționistă. Dinamica efectivă a cursului a reflectatconfluența acestor două opțiuni. S-a urmărit, evident rațional, ca monedanațională să se deprecieze suficient pentru stimularea exporturilor, darcu preocuparea permanentă de a nu afecta prea mult nivelul prețurilor(prin importuri).

Se poate pune întrebarea, în ce măsură cursul este cauză sau efect alinflației. Răspunsul trebuie să țină seama de natura factorilor generatoride inflație, dar și de elasticitatea fluxurilor externe (importuri și exporturi) în funcție de curs. În cazul României, fără îndoială, cursul deschimb nu a fost și nu este factorul principal al mișcării prețurilor. Caatare, în cea mai mare măsură, nivelul cursului a tins să reflecte evoluțiaprețurilor și nu invers. În același timp însă, importurile româneștimanifestă o elasticitate limitată față de preț, datorită, printre altele,ponderii mari a componentelor nesubstituibile (energie, materii prime).Aceasta face ca mecanismul de transmisie a nivelului cursului nominalcătre prețuri să fie mai sesizabil, justificând preocuparea autorităților. Seadaugă și ponderea în creștere a importurilor (calculate în prețuri) întotalul ofertei: între 1990 - 1995, s-au situat între 20,1 la sută (în 1991) și26,7 la sută (în 1995) din PIB.

În ceea ce privește exporturile, acestea reacționează la stimulii de prețpână la nivelul atingerii capacității maxime de export sau al absorbțieiexterne. Până în anul 1995 nu s-a pus această problemă a frontierei deexport, dar, în acel an, o dată cu atingerea valorii exportului anului 1989în devize convertibile, a apărut legitima întrebare dacă, în structurile deproducție date (calitativ nemodificate față de anii ‘80), depreciereaaccentuată a leului ar mai stimula exporturile.

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR ,ANUL II