Costul Capitalului

1.Costul capitalului

1.1. Activele şi mijloacele de finanţare a întreprinderii

Activele întreprinderii sunt finanţate prin urmatoarele modalităţi:

1. Capitaluri proprii, care pot proveni din două surse:

• aport de capital al acţionarilor prin cumpărarea, de către aceştia, de acţiuni/părţi sociale emise de întreprindere şi deţinerea lor pe o perioadă nedeterminată;

• autofinanţare prin reinvestirea unei părţi din profitul net.Amortizarea este o recuperare de aport iniţial de capital care finanţează investiţia de menţinere a capacităţii productive a întreprinderii.Prin urmare, amortizarea nu poate fi luată(încă o dată) în calculul capitalurilor proprii.

2. Capitaluri împrumutate, care se pot clasifica astfel:

• împrumut bancar tradiţional, indivizibil şi cu garanţie material explicită;

• împrumut comercial din partea firmelor partenere, indivizibil, sub formă de avansuti de finanţare;

• credite de scont pe bază de gaj ca valori mobiliare care sunt acordate în general, pe termen scurt;

• împrumut obligator divizibil la mulţimea de investitori financiari care vor cumpăra obligaţiuni emise de întreprindere;

• leasing, respectiv primirea cu împrumut a dreptului de folosinţă a activelor fixe închiriate, indivizibil şi garantat cu dreptul de posesiune care este al celui care închiriază.

3. Capitaluri condiţionate care îşi pot schimba natura în funcţie de decizia investitorului.Acesta poate cere restituirea aportului de capital propriu, drept preferenţial de subscriere la emisiuni de noi titluri (acţiuni sau obligaţiuni).În prezent au apărut o multitudine de titluri hibride care echilibrează cel mai bine şansele de rentabilitate şi risc între emitentul de titluri(întreprindere)şi cumpărătorul acestora (investitorul de capital). Cele mai reprezentative titluri hibride sunt obligaţiunile convertibile.

Mijloacele de finanţare a întreprinderii se pot clasifica în mai multe cirterii, după cum ar fi:

I. După natura creanţelor-după natura titlurilor financiare/a activelor financiare;

II. După durata operaţiunilor :

- termen scurt (1 an) :

- componente creditele de trezorerie;

- credite de finanţare a operaţiunilor de exploatare legate de cumpărări de bunuri sau servicii;

- termen mediu (1-2 ani sau 5-7 ani):

-credite pentru finanţarea investiţiilor în maşini, utilaje, instalaţii

- termne lung (peste 5 sau 7ani) :

-credite pentru finanţarea investiţiilor productive, a investiţiilor financiare, imobiliare şi a lucrarilor din infrastrucură;

III. După originea fondurilor:

- autofinanţare(de menţinere, de expansiune);

- creşteri de capital;

- împrumuturi (bancare, obligatare, leasing);

- creditul inter-întreprinderi;

IV. După destinaţia fondurilor:

- utilizări fundamentale:

-finanţarea dotării cu echipamente;

-finanţarea exploatării;

-finanţarea trezoreriei;

- utilizări ocazionale:

- finanţarea exporturilor;

- finanţarea inovaţiilor;

- finanţarea investiţiilor care aduc economii de energie;

- finanţarea creării de noi întreprinderi.

Costul capitalului reprezintă o medie ponderată a costurilor surselor de finanţare ale întreprinderii.Acest subiect este foarte important în lumea afacerilor din următoarele motive:

-pentru a maximiza valoarea de piaţă a întreprinderii în care lucrează, managerii trebuie să minimizeze costurile tuturor intrărilor, inclusive costul capitalului; ca urmare, managerii trebuie să aibă capacitate de măsura acest cost;

-managerii departamentelor financiare au nevoie de o estimare a costului capitalului pe baza căreia să ia decizii corecte de investiţii;

-o multitudine de alte decizii luate de manageri, inclusive cele referitoare la leasing, răscumpărarea obligaţiunilor, politica fondului de rulment, se bazează pe estimarea costului capitalului.

Universitatea Al.Ioan Cuza,Facultatea de economie si administrare a afacerilor