Controlul Financiar și Controlul Fiscal

Statul, indiferent de forma sa de organizare, si-a creat intotdeauna un sistem de control ale carui principale obiective au vizat, in cele mai multe cazuri, activitatea de urmarire si de realizare a obligatiilor financiare ale cetatenilor fata de institutiile sale.

1. Inceputurile si necesitatea sistemului de control fiscal.

Primele marturii ale existentei structurilor de control ale statului, in spatiul carpato-danubiano-pontic, dateaza din secolul al XIV-lea. Statele romanesti nou infiintate dispuneau de structuri de control fiscal formate de slujbasi al caror principal rol era sa asigure strangerea birurilor si a dijmelor de la populatie. Situatia a capatat accente deosebite dupa instaurarea dominatiei otomane, ca urmare a instituirii de catre aceasta a unui apasator si inrobitor regim fiscal constituit, in principal, din obligatia de plata a haraciului impus Principatelor Romanesti.

In vederea satisfacerii exigentelor mereu sporite ale Portii Otomane , atat a celor materiale cat mai ales a celor financiare, domnitorii din Principatele Romanesti au fost constransi sa instituie o foarte puternica structura de urmarire si control a incasarii, de la populatie, a acestora.

Dezvoltarea statului a fost insotita, o data cu dezvoltarea structurilor sale, de perfectionarea aparatului de strangere a banilor infiintat pe langa curtile domnesti.

Necesitatile controlului fiscal in viziunea lui N. Ceausescu publicate de Gh. Bistriceanu, E. Negrea si L. Patrascoiu, in lucrarea “Finante si Credit” aparuta in 1977:

- controlul economic-financiar este determinat de actiunea legii acumularii socialiste care reclama cunoasterea formarii, repartizarii si a utilizarii produsului social si a venitului national, precum si a proportiilor dintre fondul de dezvoltare economico-sociala si fondul de consum.

- controlul economic financiar va fi necesar atata timp cat va exista productia de marfuri si va actiona legea valorii. Actiunea legii valorii este cunoscuta si folosita in mod constient de catre stat la elaborarea planului national unic si a planurilor financiare, la stabilirea preturilor marfurilor, a tarifelor serviciilor etc. Legea valorii este, de asemenea, folosita de catre stat pentru: organizarea productiei, stimularea materiala, intarirea gestiunii economice, reducerea cheltuielilor de productie si cresterea rentabilitatii.

- organizarea in interesul intregului popor a unui sever control si a unei cat mai bune evidente asupra productiei si a distribuirii venitului national prezinta una din conditiile cele mai importante ale conducerii economiei nationale. Controlul constituie un atribut esential, o componenta a functiei economico-organizatorice si a celei cultural-educative a statului. Economia nu poate fi organizata si condusa fara exercitarea unui control sistematic din partea statului.

- controlul este necesar si pentru ca el contribuie la: educarea cetateneasca a maselor, dezvoltarea simtului gospodaresc, lichidarea nepasarii

fata de avutul obstesc si la descoperirea furturilor si a delapidarilor din avutul poporului, intarirea ordinii si disciplinei.

2. Demersuri legislative de eficientizare a aparatului fiscal

Prima lege de urmarire a realizarii veniturilor publice a statului, judetelor si comunelor, a administratiilor si stabilimentelor publice si de binefacere dateaza la noi de la 21 martie 1877. Legea stipula clar facilitatile si scutirile, dar mai ales faptul ca orice contribuabil care nu-si achita impozitul pana la data de 15 din luna mediana a trimestrului devenea urmarit fiscal. De aici transpare intr-o anumita masura ceea ce astazi este idea de prevenire si combatere a evaziunii fiscale, data de necesitatile crescande de resurse pentru stat in realizarea functiilor sale ( administratie, invatamant, sanatate, aparare, ordine publica, protectie sociala etc.).

Preocuparea pentru organizarea unui sistem cat mai bun de impunere si aplicare a celor mai eficace mijloace de prevenire si represiune a fenomenului de evaziune fiscala s-a manifestat in toata perioada de la 1921 – anul introducerii marii reforme a impozitelor directe , pana la 1947, cand are loc stabilizarea monetara dar si celebra “lege 344” antievaziune . Inspaimantatoare prin severitatea ei, aceasta are si o rezonanta politica (de clasa), cand, dat fiind contextul istoric, politic si social, s-a constituit in lovitura de gratie asupra mosierilor “dandu-li-se posibilitatea” ( oricum urmau sa dispara ) sa-si lichideze obligatiile fiscale, chiar daca in trecut s-au sustras de la plata acestora.

In 1862 s-a creeat “Inspectia de finante” – organism pus direct sub conducerea Ministerului de Finante cu sarcina de a face verificari si cercetari inopinate in contabilitatea tuturor agentilor, iar anul 1864 marcheaza europenizarea desavarsita a controlului financiar prin infiintarea Inaltei Curti de Conturi, care, chiar daca a suferit modificari referitoare la personal, competente, proceduri si ordine ierarhica intre celelalte instante judecatoresti, a reusit sa se mentina pe firmamentul institutiilor democratice timp de 84 de ani, pana in anul nationalizarii.

O institutie de inspiratie europeana si care corespunde direct necesitatii de combatere a evaziunii fiscale este Garda Financiara.