Calitatea Populației

Introducere

Îmbunătățirea calității vieții a fost și rămâne un obiectiv major pentru comunități, politicieni, economiști, națiuni. Conceptul de calitatea vieții poate fi definit ca fiind "gradul în care o persoană se bucură de posibilitățile importante ale vieții sale". Posibilitățile rezultă din oportunitățile și limitările pe care fiecare persoană le are în viața sa și reflectă interacțiunea cu factorii personali și de mediu. Acest concept are însă caracter subiectiv: calitatea vieții poate fi înțeleasă în moduri diferite, de diferite persoane din diferite zone geografice sau contexte culturale.

Dicționarul Dex online oferă următoarea definiție „Calitatea vieții este o categorie sociologică desemnând totalitatea posibilităților oferite individului de către societate în vederea organizării existenței sale după cerințele și dorințele proprii.”

Cercetările asupra calității vieții s-au concentrat pe două metodologii principale de măsurare. Prima metodologie, denumită "bunăstarea subiectivă" se bazează pe niveluri raportate personal de fericire, plăcere, împlinire și altele asemenea. A doua metodologie utilizează așa-numita măsurare "obiectivă" a calității vieții, prin indicatori cuantificabili sociali, economici și de sănătate. De exemplu, măsurile obiective includ indicatori de producție economică, grad de cultură generală, speranța de viață , nivel de trai, calificare profesională-date care pot fi colectate fără a analiza direct persoanele evaluate.

Robert Costanza et al (2008, op.cit.) au propus o combinare a abordărilor obiective și subiective, elaborând următoarea definiție integrată : "Calitatea vieții este gradul în care necesitățile obiective umane sunt îndeplinite în relație cu percepțiile personale sau de grup ale "bunăstării subiective". Necesitățile umane sunt necesități de bază pentru trai, reproducere, securitate, afecțiune etc. "Bunăstarea subiectivă" este estimată prin răspunsurile indivizilor sau ale grupurilor la întrebări despre fericire, satisfacția vieții, utilități (avantaje) sau bunăstare.

The Economist Intelligence Unit a elaborat în anul 2005 un "indicator al calității vieții" (quality of life index-l.engl.) care se bazează pe o metodologie unică ce leagă rezultatele analizelor satisfacției subiective a vieții cu factorii obiectivi ai calității vieții în diferite țări. Acest indicator a fost calculat pe baza datelor din 111 țări și teritorii.

Indicatorul calității vieții include 9 factori ai calității vieții, pentru determinarea "scorului" națiunilor și anume: 1. Sănătatea; 2. Viața de familie; 3. Viața comunității; 4. Situația materială (PIB pe persoană, în $); 5. Stabilitatea politică și securitatea; 6.Climă și geografie; 7. Siguranța job-urilor (rata de șomaj); 8. Libertatea politică; 9. Egalitatea sexelor.

În anul 2005, pe baza acestui indicator România era clasată pe locul 58, iar în anul 2011 România ocupa locul 40.

În cele ce urmează vom prezenta câţiva indicatori care determină calitatea vieţii populaţiei în România.

Calitatea populaţiei în România

Pentru a studia calitatea vieţii în România este necesar să luăm in calcul:

- rata şomajului înregistrată în fiecare judeţ al ţării (date ANOFM aferente lunii decembrie 2012)

- salariul mediu net câştigat de angajaţii din fiecare judeţ (date INS aferente lunii decembrie 2012)

- PIB per capita estimat pentru anul 2013 (date CNP)

- speranţa de viaţă la naştere a locuitorilor judeţelor din România (date INS aferente anului 2010)

- procentul gospodăriilor dotate cu instalaţii de canalizare din fiecare judeţ (date INS obţinute în cadrul Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2011)

- rata criminalităţii din fiecare judeţ al României – numărul de condamnări definitive la fiecare 100.000 de locuitori (date INS aferente anului 2011)

- suprafaţa spaţiilor verzi din zonele urbane ale fiecărui judeţ (date INS aferente anului 2011).

În urma centralizării datelor, gândul a realizat clasamentul judeţelor cu cel mai ridicatnivel de trai din ţară. Poziţia în top a judeţelor a fost determinată de punctajul obţinut de acestea la şapte capitole: rata şomajului, salariul mediu net, contribuţia locuitorilor la economia locală (PIB per capita), speranţa de viaţă la naştere, procentul gospodăriilor racordate la reţeaua de canalizare, rata criminalităţii şi suprafaţa spaţiilor verzi aflate în zonele urbane.

Metodologia clasamentului judeţelor cu cel mai ridicat nivel de trai din România

Pentru a realiza clasamentul judeţelor cu cel mai ridicat nivel de trai din România, gândul a luat în considerare şapte indici oferiţi de către instituţii ale statului, precum Institutul Naţional de Statistică (INS), Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) şi Comisia Naţională de Prognoză (CNP).