Bugetul comunitar și particularitățile sale. proces bugetar comunitar

1. Structura și particularitățile aferente

1.1. Structura bugetului comunitar

Bugetul Uniunii Europene este actul ce autorizează, în fiecare an, finanțarea ansamblului activităților și intervențiilor comunitare, traducând, în termeni de afectare a resurselor, prioritățile și orientările politice. Evoluția bugetului, de-a lungul timpului,reflectă transformările succesive ale transformării europene. Daca în 1970, bugetul comunității reprezenta 3,6 mld. ECU(19 ECU/locuitor/an), în anul 2000, el reprezenta 93 mld. EURO(250 EURO/locuitor/an).

Tratatul de la Luxemburg (21 aprilie 1970), a modificat substanțial, intre altele, prin adoptarea sistemului resusrelor comunitare proprii, dispozitiile financiare ale Tratatelor Constitutive, stabilind autonomia Parlamentului European în aprobarea și realizarea bugetului. Decizia de a finanța CE prin resurse proprii este cea care justifică intrarea PE în mecanismu decizional al bugetului. La rândul său, Tratatul de la Bruxelles, 22 iulie 1957, a permis PE să respingă proiectul de buget elaborat de Consiliu. Astfel, prin Tratatul din 1975, proiectul de buget, elaborat de Consiliu pe baza anteproiectului Comisiei, se trimite PE, care trebuie sa-l aprobe. Dacă nu-l aprobă, PE trebuie să facă propuneri de modificare a Cheltuielilor obligatorii și chiar a celor neobligatorii. La rândul său, Consiliul trebuie să aprobe modificările cheltuielilor obligatorii sau să le respingă. Dacă se depășesc cheltuielile globale, aprobarea de către Consiliu se realizează prin majoritate calificată. În cazul cheltuielilor neobligatorii, dacă Consiliul nu este de acord cu modificările, PE trebuie prin majoritate calificată, să le resingă. Dacă nu o face se consideră aprobate. În cazul respingerii de către Consiliu a modificărilor făcute de către PE, proiecul se intoarce la acesta fără ca PE să poată face mare lucru în cazul cheltuielilor obligatorii, având însă ultimul cuvânt în cazul cheltuielilor neobligatorii. Există, prin art. 203.8 TCE al Tratatului din 1975, și posibilitatea ca, pentru motive întemeiate, PE să poată respinge, prin votul a 2/3 din parlamentari, proiectul de buget în vederea unei noi prezentări a acestuia. În acest caz, până la prezentarea noului buget, Comunitățile Europene, funcționau cu a douăsprezecea parte din bugetul anului precedent prevăzut pentru fiecare capitol. Creșterea responsabilității Parlamentului în cadrul procesului bugetar a facut obiectul unei reforme profunde în 1988 și se bazează astăzi pe trei principii:

-furnizarea Uniunii Europene a resurselor care îi permit asigurarea funcţionării sale cu un plafon total al resurselor proprii exprimat în fiecare an ca procent din Venitul Naţional Brut (VNB) comunitar;

-garantarea disciplinei bugetare (creşterea controlată a plăţilor) şi ameliorarea procedurii instaurând un echilibru interinstituţional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană;

-asigurarea unui mecanism al Fondurilor structurale eficace.

Începând din 1988 s-au definit perspective financiare care fixează un plafon şi compoziţia plăţilor pentru o perioadă plurianuală: pachetul Delors I (1988-1992), pachetul Delors II (1993-1999), Agenda 2000 pentru perioada 2000-2006.

La 17 decembrie 2005, şefii de Stat şi de Guvern ai ţărilor membre au ajuns la un acord asupra perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013. Cu o sumă de 862,4 miliarde de euro pentru această perioadă, Uniunea Europeană va putea continua să-şi finanţeze acţiunile într-o Europă lărgită.

Bugetul comunitar este diferit față de bugetele tărilor membre, însă există și asemănări. Sarcinile socio-culturale, economice, de apărare națională și administrativă a statului sunt acoperite de obicei din bugete naționale.

1.2. Particularitățile bugetului comunitar

Principiul unităţii şi al adevărului bugetar-un singur document cuprinde veniturile şi cheltuielile.

Ansamblul încasărilor şi al plăţilor trebuie să se găsească într-un singur document bugetar, în vederea asigurării unui control eficace al condiţiilor de utilizare a resurselor comunitare. Anumite elemente financiare ale comunităţilor dispun de un regim particular, cum este cazul Fondului European de Dezvoltare (FED), alimentat direct prin contribuţiile statelor member după o cheie a PNB sau organismele descentralizate ale Comunităţii (agenţii europene), care dispun de propriul lor buget şi primesc pentru majoritatea dintre ele subvenţii în sarcina bugetului.

În fine, Consiliul a adăugat acestui principiu pe cel al adevărului (veridicităţii) bugetar, care impune autorităţii bugetare de a nu înscrie decât creditele care vor putea în mod real să fie executate.