Banca Comercială Europeană - organism financiar comunitar

1.1. Integrarea monetara europeana

Transferul politicii monetare la nivel comunitar a avut nevoie de substantiale schimbari în cadrul general al bancilor centrale europene.

Evenimentele monetare au evidentiat o continua dorinta de aderare la o singura moneda, atunci când din punct de vedere economic si politic sunt îndeplinite toate conditiile, întrucât avantajele de a avea o singura moneda sunt mai mari decât costurile.

Cu Raportul Dellors din 1988, s-a început îndreptarea spre o Uniune Monetara în Europa. Acesta a fost punctul de pornire al Tratatului de la Maastricht, semnat în 1992, care a stabilit programul de orientare spre o moneda unica începând cu 1 ianuarie 1999. Sporirea dimensiunilor miscarilor de capital între tarile membre ale SME s-a dovedit incompatibila cu stabilitatea ratelor de schimb. Astfel, în aprilie 1988, Consiliul European solicita comitetului pentru studiu, prezidat de Jacque Delors, sa „studieze si sa propuna etapele concrete necesare pentru înfaptuirea unei uniuni economice si monetare”.

Raportul Delors a prezentat mai multe solutii

O prima solutie consta în mentinerea în sistem a unor diferite monede nationale, între care sa se stabileasca raporturi de schimb, definitiv fixe.

Alta solutie propunea ca alaturi de monedele nationale, sa fie utilizata o moneda comuna pentru ansamblul tarilor membre. Aceasta a fost pozitia Marii Britanii care considera ca monedei ecu i-ar putea reveni un astfel de rol.

Într-o a treia solutie, s-a optat pentru moneda unica. Astfel, din raportul Delors se retine a 3-a solutie potrivit careia înfaptuirea monedei unice trebuie sa se realizeze în urmatoarele 3 etape:

Acordul de la Maastricht

În decembrie 1991 la Maastricht (în Tarile de Jos) se desfasoara o întâlnire europeana la care se formuleaza termenii noului tratat. Prin acest tratat, care a ntrat în vigoare de la 1 noiembrie 1993 este introdus un nou concept, cel de „Uniune Europeana” (UE), care reuneste:

a) Comunitatea Europeana

b) Cooperarea în materie de politica externa si securitate

c) Cooperarea în domeniul politicii interne si de justitie

Tratatul cuprinde 2 parti:

- O parte consacrata realizarii uniunii economice si monetare

- O parte consacrata realizarii uniunii politice.

În tabelul urmator sunt sintetizate etapele integrarii monetare si masurile adoptate:

1.2. Obiectivele si functiile B.C.E

Banca Centrala Europeana (BCE) înfiintata cu începere de la 1 ianuarie 1999 are rolul de a sprijini politicile economice ale Comunitatii Europene, prin actiuni în urmatoarele directii:

- implementeaza politica monetara a comunitatii;

- detine si administreaza rezervele oficiale ale statelor membre;

- promoveaza un sistem de plati eficient;

- contribuie la supravegherea prudentiala a institutiilor de credit din tarile membre;

- autorizeaza emiterea de bancnote în cadrul Uniunii Europene, astfel încât numai bancnotele emise de BCE si bancile centrale nationale sa aiba caracter oficial.

Crearea Bancii Centrale Europene, ca institutie, internationala, cu un statut unic, este considerata un moment semnificativ în evolutia organizarii monetare internationale, fiind integrata în grupele institutiilor financiare internationale puternice, precum FMI, BRI, Sistemul Federal de Rezerve al SUA.

Indiferent de caracterul mai mult sau mai putin centralizat al bancilor centrale, acestea exercita functii generale si, uneori, ocazionale, prin care se evidentiaza rolul în cadrul sistemelor bancare si al economiilor contemporane. Astfel, pot fi enumerate urmatoarele functii generale ale bancilor centrale:

- functia de emisiune;

- functia de banca a statului, a administratiei si a serviciilor publice;

- functia de banca a bancilor;

- functia de centru valutar si de gestionare a rezervei valutare;

- functia prudentiala si de supraveghere;

- functii economice ocazionale