Apariția și Evoluția Banilor și Bancnotelor în România

Dincolo de rolul lor bine definit în economie, banii pot reflecta cu acurateţe aspecte importante din istoria unei ţări, furnizând informaţii deosebit de preţioase despre evenimente şi personalităţi care au marcat-o în mod fundamental.

Originea si apariţia banilor

Putem definii banul ca fiind un bun, cu rol de instrument de schimb şi etalon de măsurare sau pentru alte bunuri. Banii au o istorie îndelungată, suferind numeroase modificări de-a lungul istoriei. Inaintea banilor a existat schimbul (sau trocul). Acesta se facea in mod direct, fara niciun alt element la mijloc. Acest schimb mai purta si denumirea de „Barter”, specific economiilor de piata primitive. Acest barter era, insa, destul de costisitor deoarece se pierdea foarte mult timp pana la reusirea unui schimb multumitor, deoarece presupunea o dubla coincidenta a nevoilor sau dorintelor.

Tocmai din aceste considerente, au aparut primele forme de „bani”, diverse obiecte cu rol de intermediere, de instrument de schimb: dinti de delfin, vite, porci, lana, sare, tutun, argila, ceramica, fildes, carapace de broasca testoasa, blanuri, dar si unelte sau armament. Problema era ca aceste obiecte nu puteau fi divizate fara sa-si piarda din valoare. Astfel, urmatorul pas au fost metalele pretioase. Acestea erau omogene, usor de transportat, inalterabile, omogene, usor de prelucrat si, poate cel mai important aspect, puteau fi divizate fara sa-si piarda valoarea. O problema aici era ca aceste metale pretioase aveau forme si marimi diferite, necesitand o cantarire si masurare la fiecare schimb.

Aceste probleme au fost ulterior inlaturate prin emiterea sau baterea de moneda. Mai exact, folosirea unor bucati „tipizate” de metale pretioase. Toate aceste bucati aveau aceeasi greutate, puritate si erau marcate cu aceleasi semne distinctive. Dupa Herodot, primele monede au fost batute in secolele VII-VI i.e.n. De atunci si pana in secolul XVII e.n., banii s-au regasit sub acelasi principiu: sub forma de monede (din metale pretioase). Acestea difera, insa, de la o regiune la alta si de la un reper temporal la altul. Baterea de moneda era un drept exclusiv al conducerii statului.

Primele monede de pe teritoriul României

Primele monede batute pe teritoriul actual al României sunt emise in vechile orase grecesti pontice (Histria, Callatis şi Tomis). Surse istorice ne spun ca aceste monede au fost batute dupa aproximativ doua secole de la aparitia primelor monede in Asia Mica.

Cele mai vechi monede au fost batute prima oara in secolul al V-lea i.e.n. in Histria (Istria de azi). Acestea erau din argint si cuprindeau pe avers un vultur pe un delfin (reprezentand simbolul orasului), iar pe revers, doua capete alaturate.

Al doilea oras pontic ce bate moneda este Callatis (Mangalia de azi). Acestea se numeau drahme si erau din argint, fiind folosite si in orase precum Heraclea Pontică, Bysantion si Sinope.

Al treilea oras pontic, Tomis (Constanta de azi) bate moneda din a doua jumatate a secoului III i.e.n. Tomisul bate numai moneda de bronz (mai putin staterii de tip Alexandru cel Mare si Lysimach). Acest lucru se datoreaza dificultatii de procurare a metalului pretios care au facut ca monedele sa aiba, la inceput un continut tot mai scazut de argint (5 – 5,5 g), dupa care incep sa fie emise numai monede de bronz. Aceste monede il au pe Apollo pe avers si trepiedul impreuna cu legenda TOMI pe revers.

Cetatile pontice au primit influente din partea grecilor, dezvoltandu-se astfel un centru de comert.

Monede macedonene

In Secolul IV i.e.n. incep sa se dezvolte relatiile comerciale intre daci si macedoni astfel sunt introduse in circulatie monedele lui Filip al II-lea si Alexandru cel Mare (stateri din aur, tetradrahme de argint – Filip – si moneda de bronz). La inceput, monedele macedonene erau tezaurizate, dar pe masura intensificarii schimbului intre sefi de trib si negustorii macedoneni acestea au inceput sa circule in interiorul Daciei. Aceste monede au ajuns pana in Transilvania si Moldova ca urmare a schimbului intre triburi. Monedele patrundeau in general in triburile de la granita si abia apoi se extindeau spre interiorul tarii prin comertul intre triburi.

Tetradrahmele lui Filip al II-lea se pare ca au fost emisiuni postume. Acestea au mai patrus pe teritoriul nostru si prin cele doua campanii macedonene (339, 335 i.e.n.) si cele conduse de Lysimach impotriva lui Dromichaetes.

Tetradrahma tip Filip al II-lea contine pe avers afigia lui Zeus cu o cununa de lauri si 2 tipuri de revers:

- Primul il infatiseaza pe rege calarind cu mana dreapta intinsa, precum si diverse sigle ale atelierului unde au fost emise

- Al doilea reda calaretul olimpic ce poarta in mana o ramura de palmier.

Tetradrahma lui Alexandru cel Mare infatiseaza pe avers capul lui Herakles, iar pe revers pe Zeus stand pe tron tinand intr-o mana o acvila si in cealalta un sceptru, alaturi de diverse sigle si monograme.

Monedele geto-dacilor

Sub conducerea lui Burebista, Dacia cunoaste o perioada de inflorire a culturii medievale geto-dace, monedele autohtone dispar, iar nevoile circulatiei sunt acoperite exclusiv de denarii romani, mai intai de cei republicani si apoi cei imperiali.

Bogatiile materiale ale Daciei, indeosebi zacamintele de aur si de argint, au atras atentia romanilor asupra ei si au grabit cucerirea tarii. Includerea „regatului” lui Decebal in Imperiul Roman este inceputul unei noi perioade istorice pe teritoriul tarii noastre.