Angajarea persoanelor cu dizabilități - unitățile protejate

Rezumat

Persoanele cu handicap, în înţelesul Legii nr. 448 din 18 decembrie 2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art.2.(1) “sunt acele persoane cărora, datorită unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul recuperării, integrării şi incluziunii sociale”. Definiţia corespunde Constituţiei României şi legislaţiei internaţionale în domeniul drepturilor omului, progreselor ştiinţei şi societăţii contemporane. Noua abordare a fenomenului de handicap corespunde unor standarde rezultate dintr-un lung proces de conştientizare a demnităţii fiecărei persoane, egală în drepturi cu toţi ceilalţi.

Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede faptul că persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o serie de drepturi şi facilităţi precum: sănătate şi recuperare, educaţie, locuinţă, transport, ocupare/loc de muncă, formare profesională, timp liber.

În vederea stimulării încadrării în muncă a persoanelor cu dizabilităţi, Legea nr. 448/2006 prevede obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice, persoanelor juridice, publice sau private de a angaja persoane cu handicap.

În România, protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap a început în anul 2001, odată cu adoptarea H.G. 829/2002, privind Planul Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale - PNAinc. Si continua si astazi bazandu-se pe legislatia in vigoare. Acest articol îţi propune să identifice, utilizând mijloace economice, gradul în care am reuşit să realizăm acest proiect pana in momentul de fata..

Cuvinte-cheie: incluziune sociala, Legea nr.448/2006, unitati protejate( avantaje, obligatii).

1. Introducere

Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi , ratificată atât de

ţara noastră cât şi de Comisia Europeană, alocă un articol specific (articolul 27) pentru

descrierea obligaţiilor statelor semnatare de a asigura accesul şi încadrarea în muncă a

persoanelor cu dizabilităţi . Se interzice discriminarea pe criterii de dizabilitate referitoare la încadrarea în muncă, se stipulează necesitatea de a asigura persoanelor cu dizabilităţi accesul liber la programe de formare profesională sau orientare vocaţională, de a angaja persoane cu dizabilităţi în sectorul public şi respectiv de a promova măsuri şi politici de stimulare a angajării acestora în mediul privat.

Strategia Europa 2020 îşi propune ca obiectiv principal reducerea cu 20 de milioane a numărului de cetăţeni europeni ameninţaţi de sărăcie şi excluziune socială.

Prin adoptarea Strategiei naţionale pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013 "Şanse egale pentru persoanele cu handicap - către o societate fără discriminări” Guvernul şi-a stabilit obiectivele generale şi anume: promovarea integrării sociale a persoanelor cu handicap ca cetăţeni activi în măsura de a-şi controla viaţa, având următoarele obiecte specifice, acordarea de sprijin pentru familiile care au în componenţă persoane cu handicap, creşterea gradului de ocupare a persoanelor cu handicap pe piaţa muncii.

Prin introducerea noii legislaţii în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, care încurajează încadrarea în muncă a acestei categorii de persoane, precum şi înfiinţarea de unităţi protejate în anul 2007 s-a înregistrat o creştere importantă a numărului de unităţi protejate autorizate. Dacă la sfârşitul anului 2006 erau autorizate 48 de unităţi, până la sfârşitul anului 2007 au fost autorizate 150. În ceea ce priveşte numărul persoanelor încadrate în muncă, la 31 decembrie 2007 numărul acestora a fost de 21.906 faţă de 16.225 la 31 decembrie 2006, dintre care 2.431 sunt persoane cu handicap grav şi 16.707 persoane cu handicap accentuat.

2. Fundamente teoretice

Cadrul legislativ existent privind accesul persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii

Potrivit prevederilor legislative în vigoare, în România pare, la prima vedere, că accesul persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii este suficient de facil şi de bine fundamentat în plan legislativ. Aşa cum vom vedea însă în analiza de faţă, prevederile legislative existente nu numai că nu încurajează angajarea persoanei cu dizabilităţi, ci sunt de natură a prezerva o abordare asistenţială pasivă, care ajunge într-un final să determine o balanţă negativă şi să prezerve stigma şi izolarea persoanei cu dizabilităţi.

Este vorba, în primul rând, despre Legea nr. 448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare. O secţiune distinctă în cadrul acestui act normativ este alocată temei privind

orientarea, formarea profesională, ocuparea şi angajarea în muncă.

Alături de expunerea unor categorii de obligaţii ale autorităţilor publice în sensul

asigurării orientării, formării, integrării pe piaţa muncii şi reconversiei profesionale a

persoanelor cu dizabilităţi, formulate în sens vag şi fără a li se ataşa limite valorice minime sub care nu se mai poate vorbi despre respectarea drepturilor acestora, articolul 78 este semnificativ pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii din sectorul public. Astfel, se precizează că:

Art. 78 (2) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi.

Excepţie de la această obligaţie fac instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională (Art. 78 (4)).

Această prevedere ar fi fost deosebit de importantă pentru a stimula autorităţile

publice şi entităţile private în angajarea persoanelor cu dizabilităţi pe de o parte, şi a determina o reală ocupare a forţei de muncă reprezentate de persoanele cu dizabilităţi, pe de altă parte. Legiuitorul întrevede însă şi variante pentru angajatorii care nu pot asigura ocuparea a 4% persoane cu dizabilităţi din numărul total de angajaţi, sub diverse motive, şi anume:

Art. 78(3) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii:

a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;

b) să achiziţioneze produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condiţiile

prevăzute la lit. a).

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA MANAGEMENT FINANCIAR-BANCAR, ANUL II, MASTER