Particularităţi ale analizei în unităţile de transporturi
În ramura construcţiilor, şi mai ales a transporturilor (auto, feroviar, naval, aerian), analiza activelor fixe presupune în general aceleaşi probleme ca şi în industrie, dar prezintă şi anumite particularităţi.
Astfel, caracterizarea fondului de timp al mijloacelor de transport se face cu ajutorul următorilor indicatori:
a) Fondul de timp calendaristic: reprezintă numărul de zile pentru întreg parcul auto din inventarul unităţii de transport pe durata unei perioade calendaristice. Este un fond de timp potenţial şi se exprimă în autovehicule-zile inventar (ΣAzi), determinându-se după relaţia:
Azi = Σ(Pi ∙ D) în care:
Pi = parcul de autovehicule în inventar;
D = durata perioadei în zile calendaristice;
b) Fondul de timp în care autovehiculele sunt bune pentru exploatare (ΣAzb) care se determină prin scăderea timpului cât autovehiculele staţionează din cauze tehnice din fondul de timp calendaristic, şi se determină astfel:
ΣAzb = ΣAzi – ΣAst
ΣAzb = Σ(Pi ∙ D) – Σ(Pt ∙ zt), în care:
Pt = parcul de autovehicule imobilizate din motive tehnice;
zt = numărul zilelor de staţionare.
Deci: Azb ≤ Azi
c) Fondul de timp activ care exprimă numărul de zile în care fiecare autovehicul din parcul inventar a ieşit în exploatare indiferent de numărul orelor lucrate, şi se determină prin scăderea din fondul de timp în care autovehiculele sunt bune pentru exploatare (ΣAzb), a pierderilor de timp cauzate de lipsa de şoferi, lipsa cererilor de transport, drumuri impracticabile, stocarea autovehiculelor în perioada în care scăderea cererilor de transport impune aceasta (ΣAze). Deci:
ΣAza = ΣAzb – ΣAze sau
ΣAza = ΣAzi – (ΣAzt + ΣAze)
O caracterizare mai completă a fondului de timp al mijloacelor de transport auto, este cea evaluată în autovehicule – ore care evidenţiază şi pierderile de timp în cadrul zilei de lucru.
Analiza folosirii timpului de lucru al parcului auto urmăreşte să evidenţieze modificarea ponderii timpului activ în cadrul timpului de exploatare, faţă de perioada precedentă, ca urmare a reducerii timpului afectat staţionării din cauze tehnice şi de exploatare.
Indicatorii folosiţi în exploatarea parcului auto:
a) Parcul mediu inventar ( ) care exprimă numărul mediu zilnic de autovehicule din dotarea întreprinderii de transport auto în perioada respectivă:
b) Parcul mediu bun pentru exploatare, ( ), care exprimă numărul mediu zilnic de autovehicule corespunzătoare din punct de vedere tehnic pentru executarea sarcinilor de trasport:
c) Parcul mediu activ sau în circulaţie ( ), care exprimă numărul de autovehicule care în medie zilnic se găsesc în circulaţie executând efectiv sarcini de transport:
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
