Samuil Micu

Nepot al lui Inocentiu Micu-Klein, Samuel Micu este cel care elaboreaza fundamentele filosofice ale miscarii spirituale a Scolii Ardelene. Avand studii temeinice de teologie si filosofie la Viena, Samuel Micu a fost influentat masiv de luminismul german si a contribuit la asimilarea noilor idei rationaliste in gandirea romaneasca. A tradus un manual a lui Baumeister, Elemente de filosofie, manual ce preia ideile kantiene, sub influenta lui Christian Wolff. Trasatura dominata a gandirii lui Micu este rationalismul. El a elaborat o terminologie filosofica in limba romana, a dat o explicatie rationala evenimentelor istorice. A tradus lucrari religioase, precum si opere ale unor autori antici. Opera sa fundamentala este Istoria si lucrarile si intamplarile romanilor (1805), care a fost publicata integral abia in anul 1995. El continua si imbogateste argumentatia cronicarilor si pe cea a lui D. Cantemir. Teza pe care o lanseaza Micu este aceea ca dacii au fost exterminati in razboaie, iar romanii sunt descendenti directi ai romanilor. A respins cu argumente complexe teoria vidului istoric, teorie prin care unii istorici sustineau ca Dacia ar fi fost abandonata de populatia autohtona odata cu retragerea aureliana, astfel ca triburile maghiare ar fi gasit un spatiu gol la sosirea lor in Transilvania. Invocand si argumente din teoria dreptului natural, Micu subliniaza apasat originea nobila a poporului roman, sustinand ca vechimea si continuitatea romanilor in spatiul autohton, ponderea demografica si contributia lor in istoria Transilvaniei legitimeaza lupta romanilor pentru recunoasterea lor ca natiune egala in drepturi cu cele trei natiuni recepte. Alte lucrari: Logica, publicata la Buda, in 1799; Legile firei, ithica si politica, publicata la Sibiu, in 1800. Au ramas in manuscris lucrarile: Invatatura metafizicii (1787/1790), descoperita tarziu, ca si alte lucrari: Etica sau invatatura obiceiurilor; Invatatura politiceasca, scrise la Viena, intre 1781-1787. Logica este o introducere in studiul filosofiei, pe baza lucrarilor lui Christian Wolff si Baumeister. Autorul se refera la trei feluri de cunostinte: cunostinte istorice, cunostinte ale faptelor (obtinute pe cale senzoriala) si cunostintele filosofice (de ordin rational, referitoare la cauze, pricini). Filosofia nu este alta fara numai. obisnuirea de a cerca si a cunoaste destule pricini ale lucrarilor. Cunoasterea rationala, logica, este completata de cea empirica. Viziunea lui Micu este o imbinare a empirismului si rationalismului din epoca. Filosofia teoretica, ce vizeaza adevarurile abstracte, la randul ei impartita in filosofie naturala (sau fizica) si metafizica (ontologia, cosmologia, psihologia si teologia naturala sau rationala). Filosofia practica, ce cuprinde ideile cu valoare normativa, care calauzesc oamenii in actiunea practica spre castigarea fericirii. Ea este alcatuita din filosofia practica generala, dreptul firii (natural), etica si politica. ...