Mitul lui Prometeu

In greceste, Prometeu inseamna prevazator. Nu s-ar zice, din fericire, ca si-a respectat numele. Ceea ce s-a intamplat pe munte, unde Zeus a trimis un vultur sa-i devoreze ficatul, dovedeste nu numai ca titanul a furat focul de la zei, dar ca merita sa-l fure.

Prometeu a fost un Titan razvratit impotriva lui Zeus, dar prieten al oamenilor care le-a daruit focul si ratiunea si i-a invatat mestesugurile esentiale; este pedepsit de Zeus pentru activitateasa de erou civilizator.

Pe un povarnis al Olimpului, Prometeu se destainuie iubitei sale, nimfa Eromeni: parasind odata incinta fastuosului palat al lui Zeus, intalnit doua fiinte oropsite de zei si adapostite in pesteri, pe Than si Li. Erau primii oameni pe care titanul i-a invatat sa vorbeasca, sa rada, si sa umble drept, cu fruntea in sus! Dorinta lui fiind sa faca, din fiare oameni, din om un semizeu, Prometeu fura focul din Olimp si-l aduce pe Pamant. Desi nu-i dezaproba fapta, zeita Themis, mama lui, se teme ca aceasta poate avea urmari neplacute. Temerile ei se adeveresc in urmatoarele doua acte.

Hefaistos se plange lui Zeus ca focul i-a fost furat, si vinovatul este adus in lanturi. Zeus intentionase sa scuture, parazitii pamantului si sa zvarle, in lume un pumn de oameni noi, dar Prometeu ia zadarnicit planurile prin fapta lui nesabuita. Titanul il infrunta pe Zeus si-i spune ca stie cine il va detrona.

Pentru ca refuza sa destainuie numele uzurpatorului, Phoibos Apolom si Hefaistos il duc sa-l tintuiasca pe un pisc stancos al Muntelui Caucaz, unde un vultur ii va ciuguli ficatul. In speranta ca vor obtine iertarea, Themis si Eromeni staruie zadarnic pe langa Zeus, care nu se invoieste sa-l elibereze pe razvratit, daca acesta nu-I va spune cine il va detrona.

Hefaistos se arata fara pic de mila in timp ce il tintuieste pe Prometeu de stanca si blandul Phoibos Apolom cauta sa-i tempereze zelul diabolic. Dupa plecarea lor intra in scena Eromeni si Themis si-l roaga pe titan sa cada la invoiala, rascumparandu-si libertatea prin dezvaluirea tainei ce-l sperie pe Zeus. Dar Prometeu se impotriveste si le cere sa vina peste o mie de ani.

Ceea ce impune la Prometeu este dispretul sau fata de zei, asa cum la arbustii prafosi de pe dambul din spatele casei impune faptul ca nu iau culoarea pietrei. Pedepsit de zei, pentru ca a iubit prea mult oamenii, cum zice Eschil, titanul trebuia sa stie ca amnezia are aspectul stancii, si ca maretia lui sta in curajul de a-si infrunta, cu acelasi orgoliu cu care a furat focul, greata dureroasa pe care o simte in timp ce vulturul ii sfasie carnea. Adevaratul Prometeu sufera infricosator, singur pe o stanca siroind de soare, amintindu-si cum s-au petrecut lucrurile, mai intai la impartirea unui animal sacrificat unde el, titanul, l-a maniat pe Zeus reservandu-i partea cea mai rea, apoi celelalte; focul, care este pentru el ceea ce era Sfinxul pentru Oedip, puncte unde viata i s-a schimbat esential, capatand un sens la care va ...