Karl Max

Marxismul este sistemul conceptiilor si al doctrinei lui Marx. Marx a continuat si a sintetizat in mod genial cele trei curente ideologice principale din secolul al XIX-lea existente in trei dintre cele mai inaintate tari din lume: filozofia clasica germana, economia politica clasica engleza si socialismul francez, legat de doctrinele revolutionare franceze in general. Remarcabila consecventa si unitate - recunoscuta chiar si de adversari - a conceptiilor sale, care constituie in totalitate materialismul modern si socialismul stiintific modern, ca teorie si program al miscarii muncitoresti din toate tarile civilizate ale lumii, ne obliga, inainte de a trece la expunerea continutului principal al marxismului - anume doctrina economica a lui Marx -, sa facem o sumara prezentare a conceptiei sale generale despre lume.

Materialismul filozofic

Incepind din 1844-1845, cind conceptiile sale s-au cristalizat, Marx a devenit materialist, si anume adept al lui Feuerbach, considerind si mai tirziu ca partile slabe acestuia constau exclusiv in faptul ca materialismul lui nu este indeajuns de consecvent si de atotcuprinzator. Marx vedea insemnatatea istorica universala, ,,epocala" a lui Feuerbach tocmai in ruptura hotarita cu idealismul lui Hegel si in proclamarea materialismului, care inca ,,in secolul al XVIII-lea, in special materialismul francez, nu a fost numai o lupta impotriva institutiilor politice existente, ca si impotriva religiei si a teologiei existente, ci, in aceeasi masura, si o lupta... impotriva oricarei metafizici" (luata in sensul de ,,betie a speculatiilor", spre deosebire de ,,filozofia treaza") (,,Sfinta familie" in ,,Scrieri postume")[10]. ,,Pentru Hegel - scrie Marx -, procesul gindirii, pe care, sub denumirea de idee, el il transforma chiar intr-un subiect de sine statator, este demiurgul (creatorul) realului... La mine, dimpotriva, idealul nu este nimic altceva decit materialul transpus si tradus in capul omului" (,,Capitalul", vol. I, postfata la editia a 2-a[11]). Expunind aceasta filozofie materialista a lui Marx, F. Engels, in deplina concordanta cu ea, scria in ,,Anti-Duhring" (vezi) - opera cunoscuta de Marx inca in manuscris -, ,,Unitatea lumii nu consta in existenta ei..., ci in materialitatea ei, si aceasta este dovedita... printr-o dezvoltare lunga si anevoioasa a filozofiei si a stiintelor naturii... Miscarea este modul de existenta a materiei. Niciodata si nicaieri n-a existat materie fara miscare, si nici nu poate sa existe... Daca se pune insa mai departe intrebarea ce sint gindirea si constiinta si care este originea lor, constatam ca ele sint produse ale creierului omenesc si ca insusi omul este un produs al naturii, care s-a dezvoltat in mediul lui inconjurator si impreuna cu acesta; astfel stind lucrurile, se intelege de la sine ca produsele creierului omenesc, care in ultima instanta sint si ele tot produse ale naturii, nu contrazic restul inlantuirii din natura, ci ii corespund". ,,Hegel era idealist, cu alte cuvinte, pentru el, ideile din mintea lui nu erau imagini (in original Abbilder; citeodata Engels le numeste ,,clisee") mai mult sau mai putin abstracte ale obiectelor si proceselor reale, ci, invers, obiectele si dezvoltarea lor nu erau pentru el decit imaginile concretizate ale <<ideii>> existente undeva inca inaintea lumii"[12]. In ,,Ludwig Feuerbach" - lucrare in care Engels expune parerile sale si ale lui Marx asupra filozofiei lui Feuerbach, si pe care n-a incredintat-o tiparului decit dupa ce a recitit vechiul manuscris al lucrarii asupra lui Hegel, asupra lui Feuerbach si asupra conceptiei materialiste a istoriei, scrise impreuna cu Marx in 1844-1845 - Engels scrie: ,,Marea problema fundamentala a oricarei filozofii, si indeosebi a filozofiei moderne, este problema raportului dintre gindire si existenta... dintre spirit si natura... Care este elementul primar: spiritul sau natura ?... Dupa felul cum raspundeau la aceasta intrebare, filozofii se imparteau in doua mari tabere. Cei care sustineau ca spiritul a existat inaintea naturii si care admiteau deci, in ultima instanta, crearea lumii in vreun fel oarecare... alcatuiau tabara idealismului. Ceilalti, care considerau natura ca element initial, apartineau diferitelor scoli ale materialismului". Orice alta utilizare a notiunilor de idealism si materialism (in sens filozofic) duce numai la confuzii. Marx a respins categoric nu numai idealismul, care este intotdeauna legat intr-un fel sau altul de religie, dar si punctul de vedere al lui Hume si al lui Kant, deosebit de raspindit in zilele noastre, agnosticismul, criticismul, pozitivismul, sub diferitele lor forme, socotind acest gen de filozofie ca o concesie ,,reactionara" facuta idealismului si, in cazul cel mai bun, ca ,,o maniera pudica de a primi materialismul pe usa din dos si de a-l tagadui in fata lumii"[13]. Vezi in aceasta privinta, in afara de lucrarile lui Engels si Marx amintite mai sus, scrisoarea catre Engels din 12 decembrie 1866, in care Marx aratind ca cunoscutul naturalist T. Huxley s-a situat pe pozitii ,,mai materialiste" decit de obicei si a admis ca, atita timp cit ,,observam si gindim in mod real, nu putem parasi niciodata terenul materialismului", ii reprosa totodata acestuia ,,ca deschide o portita" agnosticismului si humeismului[14]. Trebuie relevat indeosebi modul in care concepea Marx raportul dintre libertate si necesitate: ,,...Libertatea este intelegerea necesitatii. Necesitatea este oarba numai in masura in care nu este inteleasa" (Engels in ,,Anti-Duhring"). Ceea ce inseamna: recunoasterea dominatiei legilor obiective in natura si recunoasterea transformarii dialectice a necesitatii in libertate (concomitent cu transformarea ,,lucrului in sine", necunoscut, dar cognoscibil, in ,,lucru pentru noi", a ,,esentei lucrurilor" in ,,fenomen"). Marx si Engels considerau ca principalele neajunsuri ale ,,vechiului" materialism, inclusiv ale celui feuerbachian (si