Jean Paul Sartre

Romancier, eseist, dramaturg si fondator al unei noi scoli de idei care va fi cunoscuta ca Existentialism, Jean-Paul Sartre s-a nascut in Paris la data de 21 iunie 1905. Dupa ce a absolvit Scoala Normala Superioara in 1929 cu doctoratul in filozofie, a servit Armatei Franceze intre anii 1929-1931. Atunci a servit ca invatator pentru cativa ani la Le Havre, Lyon si Paris.

A publicat primul volum Nausea (Greata), in 1938, si un an mai tarziu, un volum de scurte povesti intitulat The Wall (Zidul). Cariera lui literara s-a oprit in 1939 cand Armata Franceva a fost mobilizata. A fost luat prizonier in iunie 1940 si inchis in Staleg XIID langa Trier. Dupa 9 saptamani in inchisoarea Germana, Sartre a reusit sa scape si sa-si gaseasca singur drumul spre Paris.

Cumva, in ciuda faptului ca erau sub ocupatie Germana, Sartre a reusit nu numai sa scrie inca o carte cat si sa produca doua piese de teatru in capitala ocupata. In 1943, Charles Dullin pune in scena prima piesa de teatru a lui Sartre Les Mouches sau The Flies. Premiile New York Drama Critics Circle (1947) - Premiul Grand Novel (1950) - Premiul Omegna (1960) Premiul Nobel pentru literatura (1964) A murit in Paris la data de 15 aprile 1980 Mi-am inceput viata asa cum fara indoiala mi-o voi sfarsi in mijlocul cartilor Confesiune si profesiune de credinta deopotriva. Cuvintele sunt opera in care Sartre renuntand la deghizarea orcarui persoanj, recurge la marturisirea directa, autobiografica Opera literara a lui Jean Paul Sartre se indreapta inevitabil, inca de la inceputurile ei, spre autobiografie. Experienta singulara a individului prin ceea ce produce ea irepetabil si unic, prin lumina particulara, pe care o revarsa asupra lumii, este elementul constitutiv al acestei opere, organizate dupa principiile unei filozofii cu dispozitii predominante pentru subiectivitate si pentru aventura individuala a existentei umane. In mod firesc evolutia unei asemenea opere tinde sa se implineasca printr-o depozitie proprie, scriitorul urmarind sa arunce in balanta, ca pe un argument hotarator, chiar viata lui, dar numai in momentul in care aceasta viata se va fi incarcat suficient de semnificatii pentru a furniza o marturie complexa si reprezentativa. Simone de Beauvior, incepandu-si ciclul de memorii, marturisea ca toata activitatea anterioara ii apare ca o lunga introducere, care ii da in sfarsit dreptul sa istoriseasca si povestea ei sa ofere intr-o interpretare proprie, melodia pe care fiecare dintre noi o canta altfel, a timpului.

Cuplul literar cu o experienta de viata comuna, pettrecuta sub raza unei conceptii de viata asemanatoare si receptata totusi pe calea unei sensibilitati diferite, Jean Paul Sartre si Simone de Beauvior au ajuns astfel, cu un decalaj neinsemnat, in faza rememorarilor.

Preocuparea permanenta, izvorata din spiritul protestatar, dar insuficient diferentiat al filozofiei existentialiste de a surprinde granita dintre inautenticitate care ...