Estetica este un domeniu al filosofiei care are ca obiectiv principal analizarea frumosului in sens larg. Demersul esteticii are in vedere conceptualizarea frumosului artificial - creatia umana, dar si conceptualizarea frumosului natural, ca de exemplu- un peisaj, un apus de soare. Din aceasta descriere se observa ca estetica are un domeniu de interes mult mai larg decat filosofia artei, aceasta rezumandu-se la analiza artei deci a obiectelor create de om. Termenul estetica isi are originea in termenul grecesc aistheton insemnand ceva capabil de a fi perceput prin intermediul simturilor. In filosofie termenul este introdus de A. G. Baumgarten in 1750 in lucrarea Aesthetica. Conform acestuia estetica este stiinta cunoasterii senzoriale. Baumgarten distinge intre cunoasterea senzoriala si cunoasterea pura (a gandirii) prin contrastul dintre scopul esteticii si a logicii: prima urmareste frumosule, iar a doua adevarul. Primul fapt teoretic care este acceptat in chip aproape unanim cu privire la frumos este acesta: dintre toate notiunile estetice care au primit statusul de categorii fundamentale, deci de notiuni avand un grad maxim de generalitate, este singura pur estetica, exclusiv estetica.
Al doilea fapt: ceea ce este frumosul pentru noi in ziua de azi, elinii numeau Kalon, iar latinii pulchrum. Acest ultim termen a disparut in Latina renascentista, lasand locul unui cuvant nou bellum.
Al treilea fapt semnificativ: teoriile despre frumos in spatial culturii greco-latine si iudeo-crestine au operat dupa cum afirma si dezvolta pe larg acest rationament Wladyslaw Tatarkiewicz in Istoria celor sase notiuni nu cu o singura notiune, ci cu trei notiuni diferite: frumosul cu semnificatie exclusiv estetica, adica ceea ce suscita si provoaca trairi estetice fata de culoare, sunet, gandire (aceasta notiune despre frumos este cea care a devenit, cu timpul, notiunea de baza a culturii europene) frumosul in sens estetic, dar limitat doar la domeniul visual (in acest sens, frumoase puteau fi doar forma si culoarea). In orice caz, acest fapt este important si pentru ca putem distinge intre o teorie cu privire la frumos si o definitie data frumosului.
Se poate accepta astfel ca, atunci cand se spune ca frumosul e ceea ce place cand e privit, noi dam o definitie frumosului, iar atunci cand spunem, de pilda, ca frumosul consta in alegerea proportiilor, in dispunerea adevarata a partilor, in fapt, in marime, calitate si cantitate si-n raportul lor reciproc, atunci formulam o teorie despre frumos.
In primul caz, o definitie ne va spune cum se recunoaste frumosul, iar in cel de-al doilea, o teorie cere explicit sa spunem cum se explica frumosul.
O atare teorie pe cat de cuprinzatoare, pe atat de longeviva cu privire la frumos este numita de acelasi estetician Marea teorie. Cei ce au initiat-o au fost pitagoreicii, dar ea a strabatut dupa aceea timpurile, ramanand aproape nemodificata pana in secolul al XVII-lea European. Ea are ...
1. Nicolai Hartmann, "Estetica", Ed. Univers, Bucuresti
2. Liviu Rusu, "Logica frumosului", Bucuresti, 1968
3. Ion Ianosi, "Estetica", Ed. Didactica si Pedagocica", Bucuresti, 1978
4. Tudor Vianu, "Estetica", Ed. Univers, vol. I, Bucuresti
5. Simion Barnutiu, "Estetica", Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1972
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
