Frank Jakson - Qualia

Asa cum el însusi afirma, Frank Jackson este un qualia freak ce considera ca si în urma celor mai complete descriptii ale senzatiilor ramâne întotdeauna o urma a acestora: durerea, mâncarimea , a gusta o lamâie a mirosi un trandafir, a auzi un zgomot puternic sau a vedea cerul.

Jackson respinge conceptia fizicalista, prin aceeasi intuitie care îl face sa simta existenta acestor qualia, dupa cum el însusi afrma. Astfel, construieste argumentul cunoasterii special pentru cei care nu ar avea parte de o asemenea intuitie.

Pluralul termenului quale, conceput de C. I. Lewis în 1929, care se refera la felul cum este sa simti ceva. O dificultate a definirii acestui concept intervine însa în momentul în care utilizarea acestuia este extinsa prin conceptul de qualia epifenomenala. Notiunea de epifenomenal este definita de James E. White, ce sustine ca epifenomenalismul afirma ca fenomenele fizice cauzeaza fenomenele mentale, ti nu invers. Dar, în acelasi timp, Dictionarul de filosofia mintii sustine ca este vorba despre doctrina ce afirma ca fenomenele mentale nu snt cauzale, chiar daca par a fi. Ambele definitii ofera însa abordari usor diferite. O alta posibila definire a termenului ar fi aceea ce ar considera qualia ca o caracteristica a starilor mentale cauzate de fenomene fizice, caractestica ce indica aspectul fenomenelor la modul cum este si care nu nu are nici un efect cauzal în lumea materiala.

Teza lui Jackson se afirma pro-qualia în termeni non-fizici, întrucât acesta contrazice scoala gândirii fizicaliste. El sustine existenta cel putin unei singure stari mentale care nu ar avea o prezenta fizica în lumea matetriala, si anume qualia.

Propunerea sa este formulata mai întâi sub forma unui argument denumit Argumentul cunoasterii, ce încearca sa demonstreze existenta acelor qualia dincolo de lumea materiala observabila, contrazicând astfel conceptia fizcalista.

Mai departe, Jackson compara acest argument si îl sustine împotriva Argumentului modal si apoi împotriva unui argument cunoscut sub denumirea de argumentul Cum este a fi ?

În cele din urma, se întoarce la ideea propusa în prima sectiune a lucrarii, ce afirma existenta acelor qualia non-fizice si deduce responsabilitatile cauzale ae acestora. Jackson concluzioneaza cu aceeasi idee afirmata si de titlu si anume cs, într-adevar de natura epifenomenala, qualia sunt cauzate de lucruri materiale, dar nu au un rol cauzal în mediul material.

Argumentul cunoasterii se bazeaza pe doua exemple ilustrând doua posibile cazuri distincte, având ca protagonisti doua personaje, Fred si Mary.

Cel dintâi caz îl prezinta pe Fred, un om normal ce are o calitate unica, ce periveste calitatea sa de a distinge culorile. Jackson arata ca exista posibilitatea existentei unui individ care sa distinga culorile într-un mod cu totul duiferit decât ceilalti. De exemplu, el poate împarti o gramada de trosii în doua grupe diferite în functie de felurile în care percepe el culoarea rosu. Si chiar îi poate convinge si pe ceilalti ca poseda aceasta capacitate, regrupându-le n exact acelasi fel, daca ele sunt amestecate din nou.

Fred pare a distinge doua feluri diferite de rosu, cum ar fi rosu 1 si rosu 2. Însa el se exprima astfel numai pentru a se putea face înteles de ceilalti. Pentru el e clar ca cele doua nu sunt doar nuante, ci sunt la fel de diferite cum sunt pentru noi culoarea rosu si culoarea galben.

Daca, într-adevar, nu poate exista nici o îndoiala ca lucrurile stau chiar astfel, ramâne o singura întrebare deasupra acestei situatii. Si aceasta idee este nucleul argumentului invocat de Jackson: cum putem cunoaste ceea ce exerimenteaza Fred atunci când distinge cele doua culori ? Dar exista oare vreo modalitate prin care si ceilalti sa poata experimenta acest simt ?

Se porneste de la ipoteza ca se cunoaste tot ce se poate cunoaste despre Fred: constitutia sa fizica si comportamentul sau, istoricul sau si relatiile sale cu alte persoane etc. Totusi, se dovedeste insuficient a poseda si chiar întelege orice informatie fizica, stiintifica despre Fred pentru a sti anume cum este a vedea cu adevarat, a experimenta în mod direct senzatia furnizata de perceperea culorilor rosu 1 si rosu 2.

Deci, se ajunge la concluzia ca descrierea fizica nu este relevanta întrucât nu spune totul, este incompleta. Perspectiva fizicalista omite posibilitatea existentei qualia implicata de disingerea celor doua culori. Astfel, Jackson conchide ca fizicalismul este fals, întrucât este evidenta existenta unui element non-fizic.

Fizicalismul este considerat a fi, mai mult decât o teza ce sustine ca lumea reala este, în majoritate fizica, însa pretinde ca întreaga lume ar fi fizica. Astfel, Jackson sustine ca, de fapt, cunoasterea completa fizica nu ar fi altceva decât cunoasterea completa simplificata.

În cadrul celui de al doilea argument, Jackson extinde tema experientei vizuale a culorilor ca o anume quale. Este vorba despre ipoteza existentei unei anumite Mary, recunoscut om de stiinta, specialista în studiul simtului vederii si al perceptiei culorilor. Mary cunoaste totul despre lungimi de unda, frecvente, asociatiile pe care oamenii le fac între lucruri si culori, precum, de exemplu, imaginea cerului aduce în minte ideea de albastru. Ea cunoaste chiar si fenomenele ce au loc la nivelul creierului atunci când o anumita culoae este perceputa.

Punctul culminant al acestui argument este presupozitia ca, întreaga sa viata, Mary a trîit într-un mediu izolat, într-o camera fara ferestre, cu un monitor alb-negru, spectrul sau vizual fiind redus la alb si negru, respectiv la scala intermediara de griuri, nu culori, ci variate grade de luminozitate.

Atunci, dar numai atunci când Mary se elibereaza din acest mediu al privatiunii de culoare si cunoaste, în cele din urma, varietatea coloristica a lumii, sustine Jackson, ea va experimenta cu adevarat culoarea. Astfel ea a învatat ceva din aceasta experienta care îi va completa cunoasterea.