Filosofia în viziunea lui Immanuel Kant

Introducere

Immanuel Kant a fost unul dintre cei mai importanți filozofi din istorie, iar ideile sale au avut un impact profund asupra numeroaselor domenii de studiu. Filosofia sa este împărțită în două ramuri majore: teoretică și practică. Filosofia teoretică acoperă metafizica și se bazează pe o înțelegere rațională a conceptului de natură, în timp ce filosofia practică, care include etica și filosofia politică, se bazează pe conceptul de libertate.

Filosofia lui Kant unește aspectele teoretice și practice ale sistemului său, unind cunoștințele științifice, morala și credința religioasă, deoarece toate se bazează pe aceeași fundație a autonomiei umane. Autonomia umană este ideea fundamentală a „filozofiei critice” a lui Kant, care afirmă că rațiunea umană își dă legea morală, care servește drept bază pentru credința în Dumnezeu, libertate și nemurire.

Filosofia lui Kant este centrată pe doctrina sa a idealismului transcendental, care distinge lumea empirică a aparențelor de lumea lucrurilor așa cum sunt ele în sine. Ea implică un „realism empiric”, care permite oamenilor să aibă acces epistemic direct la lumea naturală, fizică și cunoașterea a priori a trăsăturilor de bază ale tuturor obiectelor posibile cu experiență.

Kant susține că orice cunoaștere autentică necesită o componentă senzorială, iar afirmațiile metafizice care depășesc posibilitatea confirmării senzoriale nu pot fi considerate cunoaștere. El a prezentat teoria lucrului în sine, care a fost criticată de filozofii contemporani. În ciuda inconsecvențelor și problemelor cu opera sa, ideile lui Kant rămân extrem de influente în aproape toate domeniile filozofiei.

Filosofia lui Kant este construită pe mai multe principii cheie care sunt centrale pentru teoria sa etică. Un astfel de principiu este principiul universalizării, care cere ca o acțiune să se poată aplica tuturor oamenilor fără să apară contradicții. Un alt principiu cheie este conceptul de Regatul Scopurilor, care cere ca indivizii să acționeze ca și cum principiile acțiunilor lor stabilesc o lege pentru un regat ipotetic.

Mai mult, în formularea umană a lui Kant, ființelor umane li se cere să-i trateze pe ceilalți nu doar ca pe un mijloc pentru un scop, ci întotdeauna ca pe scopuri în sine. Formularea autonomiei concluzionează că agenții raționali sunt legați de legea morală prin propria lor voință. În plus, imperativul categoric este central în teoria lui Kant a legii morale. Spre deosebire de ideea utilitaristă conform căreia corectitudinea unei acțiuni se bazează pe rezultatul acesteia, Kant subliniază motivul sau mijloacele unei acțiuni, mai degrabă decât consecința sau finalul acesteia. În plus, filosofia lui Kant presupune că ființele umane sunt diferite de alte forme de existență fizică datorită capacității lor unice de a raționa.

Aceste principii cheie se aplică tuturor ființelor umane, indiferent de context sau situație. Etica lui Kant se bazează pe imperativul categoric, care ne leagă indiferent de dorințele noastre și este obligatoriu din punct de vedere moral pentru că se bazează pe rațiune. În concluzie, filosofia lui Kant oferă un simț obiectiv al moralității prin conceptul de îndatoriri absolute și subliniază corectitudinea și valoarea individului.

Immanuel Kant este considerat pe scară largă drept unul dintre cei mai influenți filosofi ai erei moderne, iar contribuțiile sale au avut un impact semnificativ asupra filozofiei moderne. El este cunoscut pentru că a făcut puntea dintre empirism și raționalism și pentru că a subliniat diferența dintre felul în care erau lucrurile și modul în care le-am perceput. Ca rezultat al lucrării sale, filozofii au stabilit o diferență distinctă între cele două școli de gândire.

Filosofia lui Kant despre idealismul transcendental, opoziția față de scepticism și metafizica au fost influente și se consideră că el a adus contribuții semnificative la filosofia modernă. Ideile sale privind stabilirea păcii universale și durabile au contribuit, de asemenea, la dezvoltarea filozofiei moderne. Kant credea că stabilirea păcii nu este doar o parte, ci mai degrabă întregul scop final al doctrinei dreptului în limitele simplei rațiuni.

În plus, etica lui Kant a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea filozofiei moderne. Ideile sale despre autonomie și agenție rațională au influențat filosofia modernă și a susținut că o bună voință este aceea care acționează din datorie în conformitate cu legea morală universală. În plus, lucrările lui Kant despre matematică și cunoștințe sintetice a priori au fost citate ca o influență timpurie asupra dezvoltării intelectuale a fizicianului teoretician Albert Einstein.

Filosofia sa a influențat, de asemenea, științele sociale, comportamentale și fizice, inclusiv sociologia lui Max Weber, psihologia lui Jean Piaget și Carl Gustav Jung și lingvistica lui Noam Chomsky. A existat un interes reînnoit pentru teoria minții a lui Kant din perspectiva logicii formale și a informaticii.

Astfel, filosofia lui Kant a avut un impact profund asupra dezvoltării filozofiei moderne, precum și asupra unei game largi de alte domenii.

1. ***Immanuel Kant, Complete Critiques, Philosophical, Works and Essays, Editura e-artnow, f.l., 2015.

2. Kant, Immanuel, On the Metaphysics of Morals and Ethics, Editura Start Publishing, f.l., 2013.

3. Idem, Critica rațiunii pure, Editura Gogito, București, 2011.

4. Sole, Juan, KANT. Revolutia copernicană în filosofie, Editura Litera, București, 2020.