Etică și morală

Din cele mai vechi timpuri s-a pus problema actiunilor umane (,,praxis) si a diferitelor opinii asupra lor, opinii asupra actiunilor ,,drepte sau pareri ,,juste asupra actiunilor, pareri asupra valorilor care trebuie urmarite. Înteleptii au pus anumite probleme referitoare la ceea ce trebuie sa faca omul, probleme carora trebuie sa li se dea raspuns.

Socrates a facut afirmatia ca ,,este mai bine sa suferi raul decât sa-l înfaptuiesti, el alegând moartea pentru a nu intra în conflict cu constiinta sa.

Aristotel si-a pus întrebarea ,,care este binele curajului, daca poate sa ma duca la ruina si la moarte.

Lui Caiafa i se atribuie urmatoarea întrebare: ,,oare nu este mai bine sa fie omorâta o persoana nevinovata, decât sa piara un popor întreg?.

Bun, rau, drept, nedrept categorii naturale? Exista ele în mod obiectiv sau sunt subiective sau simple conventii?

Sf. Pavel a facut urmatoarea afirmatie în una din scrisorile sale catre romani: ,,Nu trebuie facut rau în numele binelui.

O alta întrebare majora pusa din cele mai vechi timpuri este cea referitoare la sensul propriei vieti: ,,oare traiesc doar pentru experiente placute? .

Etica este acea parte a filosofiei care s-a straduit sa gaseasca raspunsul la întrebari de felul celor de mai sus, pentru ca omul sa stie ,,ce trebuie sa faca, cum trebuie sa actioneze în situatiile diferite în care ajunge în timpul vietii.

În momentul de fata, într-o lume lipsita de fundamente, totul anunta o reîntoarcere la o filosofie etica, problema datoriei punându-se în toate sectoarele de activitate ale omului.

Paradoxal, în societatile democratice avansate exista si multe inechitati si în plus, datorita progreselor stiintei si tehnicii într-un mediu tot mai cuprinzator, se pun în mod dramatic noi întrebari foarte grave relative la supravietuirea speciei umane.

Bioetica, etica afacerilor, vointa de moralizare a vietii publice si politice, banul, toate conduc la considerarea prezentului ca ultimul moment al reînnoirii etice si morale, ca ultimul reper al unei societati avansate, paradoxul fiind în societatile postmoderniste  faptul ca etica nu pare sa-si gaseasca fundamentele. în ciuda unor necesitati imperioase. Se constata o distanta foarte mare între necesitatea eticii si punerea noilor ei baze  gasirea unor repere drepte si universale, înarmarea cu principii de întelegere si ratiuni de a exista si actiona.

Dupa K.O. Appel , stiinta si tehnica duc la unificarea într-o societate globala, mondializata, de aici rezultând nevoia unei responsabilitati sporite. Viitorul întregii planete este pus, datorita progreselor tehnicii, sub semnul întrebarii, necesitând o renastere etica, morala particulara ce rezulta dintr-un grup restrâns neputând rezolva problemele ample ale economiei si tehnicii la nivel mondial.

Etica si morala

Etica este teoria care cauta determinarea sensurilor, scopurilor adevarate ale vietii omului, teoria rationala asupra valorilor.

Morala este stiinta binelui, a regulilor actiunilor umane, fiind morale numai acele acte care sunt expresia unui principiu rational înfaptuit în mod voluntar. Normele morale  reguli care sa ghideze comportarea oamenilor, actiunile lor în societate - sunt foarte importante pentru viata sociala.

Etimologic termenii etica si morala conduc le notiuni foarte apropiate :

,,ethos - în greaca veche - obisnuintele în comportament ale unei persoane, unui grup uman, societate sau popor, corespunzând in franceza cuvântului ,,moeurs;

,,mores - în latina - mod de a actiona, practica fundamentata de obisnuinta, care se transmite din generatie în generatie. De aici vine si Dreptul cutumelor - norme stabilite din obiceiuri.

Etica este considerata mai teoretica decât morala, fiind orientata catre o reflectare asupra fundamentelor moralei.

Ea este o filosofie asupra moralei, a binelui, a datoriei, având ca scop reflectarea si generalizarea lumii concrete a moralitatii pentru o directionare constienta ulterioara, pe baza elaborarii unor norme.

Etica încearca o deconstruire a moralei, a regulilor de conduita ce o compun pe aceasta, judecatile asupra binelui si raului continute în acestea.

Etica demonteaza edificiul moralei, desfacându-i structurile si deconstruind regulile de comportare, încearca sa coboare pâna la fundamentarea obligatiilor ; ea este deci mai întâi deconstructoare pentru a fi apoi fondatoare, pentru a enunta principii si fundamente.

Etica detine primatul în raport cu morala, cautând radacinile, fiind mai teoretica, punând bazele teoretice ale prescriptiilor morale. Etica este parte a filosofiei, o ,,metamorala, o doctrina fondatoare, care enunta principii.

Etica stiinta a realitatii morale, are doua ramuri distincte si aparent foarte diferite:

1. ,,etici de sistem, cu accentul pus pe momentul valoric-normativ;

2. ,,etici cognitive, în care este prioritar momentul descriptiv si explicativ.

Unitatea celor doua ramificatii atât de eterogene este data de scopul comun  cunoasterea realitatii morale. Exista o singura ,,etica, una dintre ramuri putând predomina  de exemplu latura normativa în cazul eticii platoniciene, în care totusi exista si un palier descriptiv, dar relativ redus.

În decursul timpului, valorile fundamentale care au stat la baza gândirii etice au fost:

- binele si virtutea (eticile binelui si ale virtutii din antichitate, în care scopul final al omului îl constituie fericirea);

- datoria (eticile datoriei din timpurile moderne, actiunile omului fiind dictate de datorie);

Virtutea poate fi de doua feluri:

- dianoetica, care se naste si se dezvolta prin învatatura, necesitând deci experienta si timp;

- etica, care se dobândeste prin formarea deprinderilor.

Virtutea etica nu apare în mod natural ci omul se naste cu aptitudinea de a o primi, pentru a o perfectiona, în timp, prin deprinderi.

Aristotel a aratat ca actele din copilarie au mare importanta în formarea deprinderilor, caci acestea se modeleaza în mod diferit, dupa calitatea actelor îndeplinite. În actiunile cu ceilalti oameni, unii devin buni, altii rai, prin modul de a reactiona la pericole, unii se obisnuiesc sa se teama, devenind fricosi, altii sa cuteze, devenind curajosi.

In epoca postmoderna, zguduita de nihilism si de individualism, de pierderea oricaror repere fundamentale, se cauta noi valori care sa stea la baza gândirii etice, eventual aruncându-se punti de legatura între eticile binelui si virtutii, pe de o parte si ale datoriei si drepturilor, pe de alta parte. Multi eticieni considera ca responsabilitatea si comunicarea ar putea fi noi principii pe care sa se fundamenteze eticile moderne..

Etica teleologica este o etica a scopurilor spre deosebire de etica deontologica care este o etica a datoriei. Etica are practic ambele aceste atribute. Pe baza cerintelor ratiunii practice, a obligatiilor, este implicata urmarirea formelor de baza ale bunului uman.

Dar binele, fericirea sunt vazute în mod diferit de gânditori apartinând nu numai unor epoci diferite ci chiar traind în acelasi timp.

Etica si modernitatea

Pentru a analiza modificarile din domeniul etic si cel moral, trebuie tinut cont de mai multi factori care au intervenit mai ales in secolul XX dar chiar si mai înainte :

a) pierderea oricarui sens, vidul etic, nihilismul ;

b) moartea ideologiilor, a utopiilor ;

c) individualismul ;

d) tehnologiile noi.

a) Pierderea oricarui sens, vidul etic, nihilismul

disertie a eticii si moralei