Estetismul Vienez

Pe la jumatatea secolului al XIX – lea s-a facut simţită în întreaga Europă o aversiune faţă de metafizică. Ştiinţele exacte, care, în ciuda succeselor reputate încă cu mult înainte, nu reuşiseră să treaca dincolo de cabinetele de studiu ale savanţilor, trezeau acum un viu interes public. Cartea lui Charles Darwin „Asupra originii speciilor prin selecţiune naturală” (1859) a influenţat atât studiile asupra naturii, cât şi pe acelea asupra omului şi a societăţii.

Expresionismul se defineşte într-un sens larg ca artǎ a emoţiei ce are în centru preocuparea artistului de a reda spectrul propriilor sale trǎiri sufleteşti, de a obiectiva pasiunile care-l dominǎ în momentul actului creator lǎsându-se în voia instinctului, a imboldului inconştient, a stihiilor dezlǎnţuite de propria sa naturǎ umanǎ. Din acest punct de vedere „expresionismul este o constantǎ care s-a manifestat în arta preistoricǎ, în artele arhaice, în arta anticǎ târzie, în arta medievalǎ şi în secolul al XVII-lea [ ] o tendinţǎ permanentǎ a artei, caracteristicǎ trǎirilor nordice, care se accentueazǎ în perioadele de crizǎ socialǎ, sau de descumpǎnire spiritualǎ.”

I. HANS MAKART – cultura într-o epocă decorativă.

Desi Austria nu a dat pictori pe măsura compozitorilor, câţiva s-au bucurat de un mare succes. In perioada Biedermeier, Friederich von Amerling (1803 - 1887) si Ferdinand Waldmüler (1793 - 1865) au realizat portrete, care, de obicei, se executau la comada aristocraţiei, portretele fiind agreate la Curtea imperială vieneză.

Alături de portretişti s-a mai facut remarcat şi Rudolf von Alt (1812 - 1905) care a pictat clădirile Vienei dând atenţie celor mai mici detalii.

Dar cel mai reprezentativ pictor al estetismului vienez a fost Hans Makart (1840 - 1884). Născut la Salzburg, a studiat la Facultatea de Arte Frumoase din München cu Karl Theodor von Piloty – specializat în subiecte istorice. Ucenicia a facut-o în marile centre renascentiste şi moderniste ale Europei Occidentale (Italia, Anglia, Franţa).

In 1869, la solicitarea împaratului, se întoarce la Viena, unde primeşte o vilă în care îşi amenajează atelierul încărcat cu tapiserii, sticlă veneţiană şi statui greceşti. Atelierul era un mic muzeu ce putea fi vizitat după ora 16.

Intre 1869 – 1884 Makart devine cel mai important pictor al Vienei, sfătuieşte doamnele cum să se îmbrace, lansând pălării, gulere, buchete ce-i vor purta semnătura.

S-a remarcat mai mult prin arta decorativă şi unele piese vesimentare, tapiserii şi piese de mobilier, fiind cel care organiza balurile de la curtea vieneză. Urmaş al lui Rubens, el a pictat pânze uriaşe, asemenea unor tapiserii, făcute să înfrumuseţeze sălile palatelor.

Festivalul Makart a marcat momentul culminant al mândriei de sine a vienezilor din Ringstrasse, la procesiunea sclipitoare putându-se admira costume, tapiserii, artizanaturi. 43 de grupuri de pictori îmbrăcaţi de Makart în costume din secolul al XVI-lea au defilat pe străzile Vienei, fiind admiraţi de peste 1 milion de locuitori. Materialele purtate sugerau teme istorice pe care locuitorii capitalei le îndrăgeau atât de mult.

Panzele semnate de Makart aveau un simţ al decoratismului ieşit din comun, pânzele fiind asemeni unor piese unde spectatorii căutau figuri bine cunoscute la fel ca în Prater. Cea mai impresionantă lucrare a lui Makart a fost „intrarea lui Carol Quintul în Antwerp”.

A alimentat feacismul unui public doritor să uite înfrangerea militară din 1873 cât şi criza economică Acestea se înâmplau inntr-o perioadă in care cenzura era practicată de arhiducesa Sofia, care pretindea balerinelor să poarte rochii peste genunchi.

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ISTORIE