Sursa originala a dezbaterilor filozofice in jurul problemei libertatii este sentimentul de libertate care acompaniaza orice act voluntar. Pusi in fata unor configuratii diferite de fapte, a unor situatii ca putem decide ce vrem, ca nimic nu este gata facut, ca nimic nu este de reinceput la fel, ca reactiilor noastre le este strain automatismul lucrurilor lipsite de constiinta.
sentimentul libertatii este insotit adesea de iluzia ca putem face ce vrem ca a decide fara constrangere exterioara ar insemna si a decide sustragandu-ne necesitatii, acest sentiment,, care nu este altceva decat experienta unui act in sine, ne conduce spre intuitia larg acceptata la nivelul bunului simt, ca libertatea vointei s-ar cunoaste fara probe (Descartes), si ca s-ar reduce la un dat imediat al constiintei (Bergson). Dar, analizand mai atent, constatam ca aceasta intuitie este, ca orice intuitie de altfel, neclara si ne aprobata. Este de ajuns sa ne intrebam ce simtim atunci cand ne simtim liberi pentru a ne da seama ca aceluiasi sentiment ii putem asocia un evantai larg si eterogen de semnificatii. Intuitia este deci neclara. Si, intrucat ne putem face iluzii asupra resorturilor deciziilor noastre, intrucat putem sa consideram alegerea noastra libera, chiar atunci cand ea a fost dictata constrangator de modelele culturale, de criteriile sociale de valorizare, de prejudecati sau pasiuni, de fenomene de alienare, ea nu este nici probanta. Intuitia libertatii pune problema, dar nu se rezolva. A trebuit sa se desfasoare un indelung efort de meditatie filozofica pentru ca insasi problema sa fie formulata pertinent si sa constituie cadru teoretic adecvat pentru realizarea ei.
In dezbaterea teoretica a problemelor libertatii s-au propus in istoria gandirii filozofice mai multe tipuri de solutii. Vom prezenta cateva dintre ele, nu in ordinea lor cronologica, ci in ordinea in care trecerea de la o interpretare la alta ne permite sa surprindem fazele prin care trece procesul progresiv de conceptualizare a libertatii, strabatand itinerariul cuprins intre adeziunea pasiva la impulsuri si adeziunea activa la valori.
O prima interpretare este cea in care apare Libertatea spontaneitate. Ea este prezenta la ganditorii care identifica libertatea in actele unice, irepetabile, izvorate din impulsuri vitale sau emotionale, sustrase constrangerilor exterioare si inanolizabile rational. Este libertatea capriciu, libertatea bun plac, sau mai precis, acea "liberte jaillissement" (libertate- tasnitura) exaltata de Bergson in cap. III din Essai sur les donnees immediates de la concience. Libertatea este considerata ca "un dat imediat al constiintei", ca facultatea inerenta a omului de a se raporta sintetic si spontan la actele pe care le indeplineste, dand curs pulsatiilor si impulsurilor emotionale care "tasnesc din strafundurile eului" Pentru ca definirea este un act exercitat de inteligenta cunoscatoare, iar libertatea este ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
