Comicul și tragicul în estetica intuiționistă

Categoriile estetice au starnit, de-a lungul timpului, numeroase controverse intre scolile si curentele filosofice; insa indiferent de acestea ele se vor intemeia intotdeauna pe categorii fundamentale oricarei estetici, precum: frumos, sublim, comic, tragic. Categoria este o notiune filosofica fundamentala, care exprima proprietatile esentiale, laturile si legaturile de maxima generalitate ale entitatilor existentei obiective si subiective; si, in decursul trecerii vremurilor, categoriile au marcat importante trepte de referinta pentru aprofundarea si sistematizarea fenomenelor din realitate.

comicul se adreseaza inteligentei pure; pentru producerea efectului sau, el impune ceva asemanator unei anestezii momentane a inimii In explicarea/definirea acestor principii, H. bergsom distinge intre rizibil si comic. Daca primul poate apartine si unor fenomene naturale, comicul este prin excelenta un fenomen artistic. Fenomene din sfera rizibilului vor apartine comicului numai prin raportarea la un ideal uman superior. Fenomenul comic isi gaseste isi gaseste expresia in contradictia dinte materie si elan vital, unde elanul vital isi gaseste expresia in crrreatie, in irepetabilitate si devenire, iar materia este intruchiparea rigiditatii, a pasivitatii absolute ~ lupta dintre acestea doua, spune Bergson, reprezinta adevaratul izvor al comicului, si de aici naste si celebra definiti-data comicului- de catre ganditorul numit: Este comic orice incident care indreapta atentia noastra asupra fizicului unei persoane atunci cand moralul este in cauza; definitie care explica aceasta inlocuire a comportamentului viu din om sau societate cu o manifestare mecanica, rigida. in exemplul omului care cade, rasul este protestul colectiv impotriva recaderii spiritului in inertia materiei, ras ce reclama libertatea reactiilor, atitudinea degajata, naturala. se cunoaste o mare varietate de modalitati de definire acomicului, insa toate inglobeaza-intr-o forma sau alta- ideea contradictiei, iar diversitatea sferelor comicului este data tocmi de aceasta largire sau ingustare a sferei dintre poliii contradictiilor.

Se aduc insa obiectii teoriei lui Bergson, apreciata ca fiind limitata, reducand esenta fenomenului comic la o formula generala si abstracta, obiectie demonstrata chiar si prin simplul exemplu al comparatiei -care nu suporta asemanare- intre comicul unor actiuni necontrolate ale indivizilor si solemnitatea unor miscari prilejuite de o parada militara, de exemplu.

Comicul reclama, in mod necesar, o anumita detasare de obiectul comic, in planul constiintei, aceasta distantare consta in suspendarea oricaror legaturi emotionale fata de obiectul comic, deoarece rasul nu are dusman mai mare decat emotia. Identificam mai multe functii ale rasului; intai el apare ca om asura sociala de indepartare, iar prin aceasta se atiing si unele scopuri utile. In al doilea rand avem continutul estetic, deoarece rasul, ca insotitor al comicului, este ...