Centrul Diaconia din Iași

1. Definiri conceptuale

Pentru a putea înţelege aspectele la care vrem să ne referim, în legătură cu Asistenţa Socială în Biserică, trebuie în primul rând să definim termenii care intră în sfera asistenţei sociale bisericeşti şi anume: asigurări sociale, protecţie socială, asistenţă socială, asistenţă socială comunitară, asistenţă socială bisericească, filantropie, diaconie, slujirea aproapelui, mila creştină, dezvoltare comunitară, actori comunitari.

Asigurări sociale - prin acest termen definim sistemul prin care mai multe persoane, de vârste diferite, având interes comun, plătesc o sumă de bani, periodic, o dată pe lună, pe an, într-un cont distinct, în baza unui contract, iar când ajung să nu mai poată produce venit, (din diverse cauze: vârstă înaintată, boală, etc.), vor primi o rentă lunară din acest cont în funcţie de suma cu care au contribuit şi de timpul în care au alimentat acest fond. Sistemele de asigurări sociale pot fi organizate de Stat sau de persoane particulare. Asigurările se pot organiza pentru diverse probleme: de sănătate, pentru şomaj, pentru accidente, de bătrâneţe, etc.

Protecţie socială - este organizată de stat, printr-un pachet de legi, care vizează protecţia persoanelor care, din diverse motive nu produc venituri, deci nu au din ce trăi. Aici discutăm despre protecţia persoanelor cu handicap, protecţia copiilor, a bătrânilor, etc. Însă unele din aceste persoane se află în această stare din motive dependente de ele însele. De exemplu, legea ajutorului social asigură venitul minim garantat fiecărei persoane fără muncă, indiferent de motivul pentru care au ajuns în această situaţie. În ultima vreme legiuitorul a încercat să impună efectuarea unui număr de ore de muncă în folosul comunităţi în schimbul venitului asigurat prin această lege, constatându-se că asistaţii nu prestează nici măcar aceste ore. În acest sens, este de domeniul evidenţei că protecţia socială, fără asistenţă socială nu este eficientă, pentru că încurajează nemunca.

Asistenţa socială - se realizează de către persoane specializate în munca socială, care identifică problemele sociale şi le triază: cine trebuie să beneficieze de protecţie socială este asistat şi ajutat la întocmirea actelor necesare, altul are nevoie de asistenţă psihologică, altul de medic psihiatru, altul are nevoie de medic psiholog dar între timp trebuie încadrat temporar la una din formele de protecţie socială, etc. Asistentul social este: Analist social, cercetător activ al distorsiunilor sociale, consultant, practician al intervenţiei, organizator al serviciilor sociale, pedagog, tehnician al comunicării, animator de grup, instructor cultural.

Asistenţa socială se face în cadru organizat de către Stat sau de către Societatea Civilă, organizată în asociaţii sau fundaţii, persoane juridice.

În sens mai larg, asistenţa socială se referă la orice beneficiu financiar sau serviciu social noncontributoriu, finanţat din taxele şi impozitele generale sau din fonduri sociale speciale. Într-un sens mai restrâns, conceptul de asistenţă socială, nu include ansamblul de beneficii şi servicii sociale universalist - categoriale, definind doar acel ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate şi servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor sau comunităţilor, cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate.

2. Rolul activităților sociale în viața bisericii și a societății

Biserica a fost întotdeauna un sprijin real pentru oameni. Ea nu este o instituţie în care credincioşii găsesc doar mântuirea sufletului, ci şi ajutor în momentele dificile. Biserica nu a putut fi indiferentă la problemele şi cerinţele societăţii. De-a lungul timpului, în comunităţile creştine au apărut spitale, cămine pentru bătrâni sau pentru copii, şcoli, aşezăminte sociale etc. Acestea completează şi desăvârşesc misiunea Bisericii în lume şi arată grija ei faţă de cei nevoiaşi.

Activitatea desfășurată în această instituție, se regăseşte în procesul de transmitere şi învăţare a preceptelor Evanghelice a iubirii şi slujirii aproapelui, fie practic prin serviciile sociale oferite populaţiei, o mare parte încă necuantificabile prin activitatea fiecărui preot în parohia sa, fie prin serviciile specializate acreditate de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse oferite din ce în ce mai mult de unităţile caritative şi ONG-urile acreditate ale Arhiepiscopiei Iaşilor. În fiecare an, prin „Diaconia“, sute de oameni sunt ajutaţi să treacă peste dificultăţile în care se află.

Aşa cum este menţionat în Legea Cultelor, promulgată în luna decembrie a anului 2006, şi în Parteneriatul dintre Patriarhia Română şi Guvernul României, semnat în luna octombrie 2007, Arhiepiscopia Iaşilor aconfirmat prin întreaga activitate faptul că Bisericaa fost şi este oreţea de unităţi juridice de utilitate publică, unităţi care reprezintă un partener social al Statului Român şi în domeniul furnizării de servicii sociale.