Universul comparat cu o himera se transforma in vis al nefiintei, intr-o lume in care nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma (Newton). Faptul de a nu exista nu inseamna, de fapt, ceva despre care nu putem vorbi, ci dinpotriva o confirmare a ceea ce inseamna inexistanta, lipsa de orice temei real.
In componenta sa Universul inseamna si fiinta si nefiinta, si creat si noncreat, o infinitate de lumi posibile si imposibile in acelasi timp.
De existenta trasaturilor de ireversibilitate, ireversibilitate conceputa ca trecere de la trecut spre viitor si nici o data invers, se leaga constatarea ca timpul apare ca unitate intre real (timpul scurs) si posibil (timpul nescurs), ca nastere a realului din posibil si a posibilului din real.
Timpul devine parte integranta a Universului deopotriva ireversibil si infinit. Fara sa fie excluse momentele reale de ciclicitate, de repetabilitate, de reversibilitate in corpul nostru de Univers se poate vorbi de o sageata a timpului legata de ideea de progres.
Extinderea ideii de ireversibilitate fundamentala a timpului la intregul Univers se leaga de ideea dialectica a inepuizabilei calitati si cantitati a materiei in miscare, de infinitatea posibilitatilor de structurare si de interactiune caracteristice Universului.
Sintagma ar putea fi asociata cu notiunea de mister = nota definitorie a existentei umane. Omul se afla la marginea Universului, traieste in mister si vrea sa acceada la revelarea lui.
Si daca fiinta devine nefiinta, Universul nu poate fi altceva decat ceea ce este, o himera eterna si infinita, fara inceput si sfarsit.
Visul nefiintei este, de fapt, dorinta de viata vesnica, comparata cu Universul, vesniciea convertindu-se in eternitate.
...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.