Asistența socială în perioada comunistă

Problema organizarii si functionarii perfecte a societatii a fost un obiectiv care s-a impus inca din Antichitate si care a revenit obsesiv in toate etapele evolutiei omenirii.Viata a demostrat insa ca perfectiunea sociala nu este posibila si,in consecinta teoriile aparute pe aceasta tema au fost etichetate ca utopice.In secolul al XIX-lea modelele sociale utopice au proliferat datorita unor gandiri de marca :R.Owen,S.Simon,Ch.Fourier,K.Marx si Fr.Engels.Unii indivizi au incercat sa transforme in realitate programele utopice si sa construiasca “sate de cooperare”,”falanstere”,”comune”.Imposibilitatea trecerii de la proiect la realitate nu a insemnat si negarea absoluta a imaginii perfectiunii sau suprimarea totala a aspiratiei la ideal.De aceea ,reprezentarea unei astefel de societati avea rol terapeutic,mobilizator ca sa nu mai punem la socoteala pasii actionali savarsiti in scopul apropierii de superlativ:

Daca in planul schimbarii vietii materiale si a societatii nu puteau fi effectuate interventii semnificative,in cel al vietii spirituale si ideologice libertatea de miscare era mult mai permisiva.Asa se explica numarul mare al teoriilor si ideologiilor care au aparut,precum si atractia exercitata in special asupra celor care se simteau amenintati,neprotejati,victime sigure ale disfunctiilor sociale.

Impactul cel mai puternic asupra realitatii sociale l-au avut constructiile teoretico-ideologice propuse de K.Marx si Fr.Engels.Ei au conturat modelul comunist de societate,fara a fixa un reper temporal asupra mediului cand se va putea trece la aplicarea acestuia.Ordinea sociala de tip communist,in viziunea acestor sociologi, s-ar caracteriza prin:

-disparitia activitatii productive in forma productiei de marfuri

-munca va fi practicata de toate categoriile de indivizi in raport cu forta sau capacitatea de care ele dispun

-in conditiile unei productivitati foarte mari,rasplatirea muncii se va face respectandu-se criteriul nevoilor,evitandu-se in felul acesta alienarea celor care ar avea un necesar de consum mai mare decat sunt capabili sa produca;

-prin generalizarea muncii si consumului vor disparea diferentele dintre clasele sociale si se va crea o omogenitate sociala intr-atat de mare incat deosebirile dintre sat si oras,dintre munca fizica si cea intelectuala,,dintre munca de dicizie si cea de executie nu vor mai fi percepute ca decalaje si nu vor mai genera conflicte;

-functionarea societatii va intra intr-un flux natural de fapte,reglarea acestora se va produce in mod obiectiv,spontan si,prin urmare,statul va fi de prisos;

-disparitia statului va stimula extensia relatiilor dintre indivizi fara ca ei sa se mai raporteze la canoane de ordin administrativ-politic si,pe aceasta cale,s-ar ajunge la atenuarea si chiar anularea diferentelor dintre regiuni sau natiuni.

Toate aceste transformari exceptionale vor fi posibile numai in urma unor acumulari progressive in domeniul mentalitatilor si mai ales in cel al fortelor de productie pentru ca societatea comunista egalitara nu poate fi una a saraciei.

Revolutionarea societatii se va produce insa,mai intai, printr-o “forma intermediara de organizare sociala-socialismul” in care proprietatea private coexista cu cea sociala,se va mentine productia de marfuri si va fi utilizata repartitia dupa principiul cantitatii si calitatii muncii depuse.Revolutia socialista s-a impus mai intai in Rusia Tarista,abia in anul 1917 si in imprejurari speciale pentru acest stat:pierderi uriase cauzate de primul razboi mondial, armata se dezintegra treptat si nu mai reprezenta un factor de ordine,instabilitatea guvernamentala anomiza climatul sociopolitic intern,nemultumirile taranilor,muncitorilor si militarilor erau speculate in activitatea bolsevicilor de incitare la revolta folosind sloganul “Fabricile-muncitorilor,pamantul-taranilor,pacea-soldatilor.Perspectivele comunalizarii resurselor si egalizarii statuare devenisera mult prea tentante pentru a se mai pune problema inapoierii economice;s-a ajuns la preluarea puterii de catre mase conduse de Lenin si partidul communist,si la transformarea vechiului regim tarist intr-un stat totalitar.